Ce să vizitezi și unde să mănânci gustos în Cluj-Napoca

Acum doi ani (mai exact la sfârșitul lunii mai, 2018) am vizitat pentru prima dată Clujul. Peste jumătate de an am revenit într-o deplasare de serviciu, iar peste încă jumătate de an m-am și mutat aici.

Nu am prevăzut că peste un an și două luni de la prima vizită voi ajunge să și locuiesc la Cluj. Lucrurile au venit de la sine. Dar se spune că nimic nu e întâmplător.

Clujul este situat în Transilvania- o zonă extrem de frumoasă. Se vorbește multă maghiară, iar accentul românilor de aici este unul interesant și melodios. Oamenii în general sunt foarte calzi și pentru ei nu are nici o importanță din ce zonă vii.

Timp de aproape un an, de când m-am mutat aici am reușit să descopăr tare multe locuri (și încă mai urmează). Adevărul e că orașul nu este foarte mare și ar fi câteva atracții. Dar și mai frumoase sunt împrejurimile. Asta e partea bună să stai în Cluj – ai unde să mergi în week-end și sunt tare multe de văzut, câteva locuri ar fi:

  • Cheile Turzii, Salina Turda;
  • Sighișoara – orașul medieval, Sibiu, Oradea;
  • Cetatea Devei, Castelul Corvinilor – pentru cei pasionați de istorie;
  • Transfăgărașan, Transalpina – pentru cei care vor să facă o escapadă în natură;
  • Arieșeni – acolo unde sunt multe obiective turistice: de la peșteri și muzee și până la cascade și pârtii – dar despre locurile din împrejurimi în următorul articol.

Ei bine, să începem cu câteva dintre locurile pe care le puteți vizita la Cluj-Napoca. Apropo, după ce am scris acest articol mi-am dat seama că am foarte puține imagini din Cluj (mereu se întâmplă așa, te gândești că ai timp să faci poze), așa că zilele trecute mi-am luat telefonul (încă nu am un aparat foto) și am ”colindat” Clujul ca un turist, până mi s-a descărcat complet bateria de la telefon.

Așadar:

Iulius Parc – vedere de la terasa din Iulius Mall

Iulius Parc sau i se mai spune Parcul Gheorgheni – situat chiar lângă Iulius Mall este o zonă potrivită pentru relaxare. Ai putea să savurezi o limonadă sau să mănânci un langoș stând chiar pe gazonul din parc (care e îngrijit și curat). În parc este și un lac ce îți bucură ochii – toată lumea care vine la mall sau muncește în apropiere își face puțin timp să treacă prin parc – unde sunt plasate și niște boxe pentru a asculta muzică relaxantă. În acest parc se desfășoară diverse evenimente, iar în 2019 tot aici a fost și cea de-a treia ediție a Cluj Craft Beer Festival – eveniment dedicat berii artizanale și fabricilor independente din România.

Parcul Central Cluj ”Simion Bărnuțiu” – un parc cu o lungime de 900 m și cu o istorie ce începe în anul 1837. Te poți relaxa în preajma havuzului, pe o bancă sau lângă lacul parcului – unde ai și opțiunea să te plimbi cu o barcă (uneori ai ocazia să vezi și lebede plimbându-se pe lac). Tot lângă lac e și restaurantul-terasă Chios, iar în apropiere se găsește și Casino-ul Centrul de Cultură Urbană Cluj – un monument istoric construit la finalul secolului XIX – astăzi fiind un loc pentru diverse evenimente culturale din Cluj.

Apropo, găsiți parcul între străzile Independenței și strada Cardinal Iuliu Hossu, acesta fiind delimitat de Cluj Arena – la Vest, de Teatrul Maghiar de Stat – la Est, de râul Someșul Mic – la Nord.

Parcul Cetățuia – un parc care se află în vârful unui deal cu același nume și de unde poți admira întregul oraș (având o panoramă splendidă). Cândva a fost o fortificație habsburgică construită între anii 1715 – 1735, ideea aparținându-i arhitectului militar Giovanni M. Visconti. Astăzi parcul este unul dintre cele mai vizitate locuri din Cluj – fiind un obiectiv turistic foarte atractiv pentru priveliștea de care ai parte odată ajuns sus pe deal.

Piața Unirii – un obiectiv turistic și un simbol al orașului. Tot acolo găsești Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail și Monumentul lui Matia Corvin – unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei (cunoscut ca și Mateiaș). Capătul vestic al străzii Iuliu Maniu impresionează prin două clădiri care sunt absolut simetrice, ca în oglindă – de aceea i se mai spune și Strada în Oglindă din Cluj – fiind un monument istoric și arhitectural unic din Transilvania (proiectul clădirilor a fost realizat de către arhitectul Ignac Alpári în anul 1897, construcția începând cu un an mai târziu) – momentan una dintre clădiri e în renovare, de aceea nu am putut prinde în imagine clădiriile în întregime.

Piața Muzeului – cea mai veche piață din Cluj, numită în trecut Piața Mică. Astăzi e o zonă pietonală mereu populată și animată. Este un punct de atracție pentru toți cei care vor să se relexeze la una dintre numeroasele terase și să admire monumentele istorice, cum ar fi Biserica Franciscană, Obeliscul Carolina sau Palatul Mikes (construit în secolul al XVIII-lea, după modelul Palatului Bánffy din Cluj – cu același nume este și castelul din Bonțida).

Tot în Piața Muzeului se găsește și Casa Memorială ”Regele Matei Corvin” – locul de naștere al marelui principe al Transilvaniei și regele Ungariei. Casa a fost utilizată ca și spital, ulterior a funcționat ca și muzeu, după al doilea război mondial s-a transformat în colegiu, iar astăzi este un bloc universitar – Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. În apropiere de Casa Matia se mai află Casa Tipografului/Casa Heltai și Casa Tauffer – astăzi cafenea exclusiv de jazz si blues.

Casa Memorială Matei Corvin

Piața Mihai Viteazul – cândva în acest loc era un târg, iar astăzi este unul dintre locurile de referință ale orașului, numele venind de la statuia lui Mihai Viteazul – primul Domnitor care a unit provinciile istorice ce formează azi România.

Canalul Morii – cu o lungime de 7,2 km a fost construit inițial (în secolul XVI) pentru a păstra curățenia în oraș (pe atunci vechiul oraș roman Napoca), iar astăzi reprezintă un posibil loc de agrement (str. Andrei Șaguna fiind amenajată ca stradă pietonală, având și un aer boem). Mie una această zonă îmi amintește parcă de Veneția (văzută doar pe net deocamdată). Voi găsiți vreo asemănare?

Grădina Botanică Alexandru Borza – pe care cel mai bine e să o vizitați în sezonul mai cald – de exemplu la sfârșitul primăverii (zic asta pentru că noi am văzut-o toamna). Dar dacă cumva vă aflați la Cluj în perioada rece a anului, ați putea vizita cel puțin Muzeul Botanic din incinta Grădinii Botanice. Veți admira lumea vegetală din plin!

Alte atracții ale Clujului ar mai fi: Parcul Rozelor, Plaja Grigorescu, Sala Polivalentă din Cluj-Napoca (spațioasă și multifuncțională, unde se organizează diverse evenimente), Parcul Etnografic Național Romulus Vuia, de ce nu Complexul Sportiv Gheorgheni – cel mai modern complex sportiv din Cluj – acesta dispune de mai multe tipuri de teren, astfel puteți fie să faceți sport (de la exerciții fizice, alergat – fiind dotat și cu o pistă specială în acest sens – și până la fotbal) fie pur și simplu să vă plimbați.

Cu siguranță dacă sunteți în Cluj sau planificați să veniți ați dori să gustați și deliciile din zonă. Ei bine sunt câteva localuri, unde veți putea savura bucate tradiționale extrem de gustoase.

Euphoria Biergarten – a fost primul local unde am mers să mâncăm prima dată când am vizitat Clujul. Ne-a plăcut, mâncarea este delicioasă, iar personalul amabil, în plus terasa e tare faină – e tot ce ai nevoie pentru a începe ziua frumos sau a te relaxa la cină.

Vărzărie – e un local foarte simplu, aparent pare o cantină (poate nu o să vă placă la prima vedere felul în care arată) însă mâncarea este foarte bună și deservirea e ok. Puteți încerca acolo Varza a La Cluj (un adevărat deliciu).

Roata – un restaurant cu o atmosferă relaxantă, mâncare tradițională tare bună – meniurile sunt pentru adevărații gurmanzi.

Casa Dacilor (Hanul Dacilor) – nu doar mâncarea e tradițională, dar și atmosfera (restaurantul se găsește chiar lângă Iulius Mall – una dintre intrările în restaurant fiind chiar prin mall).

Maimuța Plângătoare – un restaurant select, cu o istorie captivantă. Chelneri foarte amabili, mâncare bunicică.

Samsara Food House – cunoscut prin meniurile vegetariene, vegane și raw vegane.

La nu Știu Cine – situat în Piața Muzeului. Aici găsiți cele mai bune clătite, pe care le puteți savura cu un ceai bun sau o cafea minunată. Dacă ar fi avut și terasă ar fi fost perfect (poți lua clătitele și la pachet).

Dacă sunteți în căutare de un local doar pentru atmosferă (și nu pentru mâncare), dacă vreți doar să savurați o cafea dimineața + un peisaj minunat sau să vă relaxați seara cu prietenii la o bere – atunci mergeți la Bricks (noi nu am rămas foarte încântați de meniu, dar peisajul de acolo e drăguț) sau la Casa Boema – unde e mereu aglomerat, dar atmosfera e faină (asta dacă mergeți doar pentru atmosferă).

Deocamdată cam atât despre Cluj. Aș menționa doar că cel mai bine e să vizitați orașul (și nu doar Cluj-Napoca, ci oricare alt oraș) toamna sau primăvara (în zile mai răcoroase) – deoarece căldura te epuizează. Vara este ideală pentru mare și munte.

p.s. Dacă aveți anumite curiozități despre oraș, nu ezitați să lăsați un comentariu și vă răspund cu drag. Mai jos găsiți și o galerie cu imagini de prin Cluj-Napoca.

Această prezentare necesită JavaScript.

Și câteva imagini preluate de pe net:

Această prezentare necesită JavaScript.

Povestea Maiei – fata cu studii în Psihologie, care a ajuns însoțitoare de bord și a vizitat 30 de țări

Maia este o tânără perseverentă și extrem de pozitivă, care a ajuns să lucreze însoțitoare de bord. A călătorit pe 3 continente și a văzut în jur de 30 de țări. A locuit 5 ani în Constanța, 2 ani în Belgia și aproape un an în Arabia Saudită. A avut parte de multe peripeții, iar ”printre nori” se simte pur și simplu minunat.

Prima țară pe care a vizitat-o a fost Ucraina, iar destinația în care a plecat pentru prima dată de acasă pe o perioadă mai mare de timp a fost Olanda. Acolo a mers cu un program de schimb cultural timp de un an și tot acolo a început să iubească călătoriile. Astfel a hoinărit noaptea pe străzile din Paris, Berlin, Budapesta, Viena. A avut parte de peripeții demne de un scenariu de film, i s-au furat actele, a rămas fără bani – dar toate au fost pentru Maia provocări pe care le-a depășit cu brio.

Dacă te-ar interesa o carieră de însoțitor de bord sau pur și simplu îți plac aventurile și călătoriile, atunci citește povestea Maiei, care te-ar putea inspira.

Apropo, din experiența Maiei:

  • cele mai savuroase croissante sunt în Franța;
  • cel mai frumos oraș (de poveste) este Praga;
  • cele mai romantice: Parisul și Veneția;
  • iubitorii de istorie și muzee în aer liber se pot regăsi la Roma;
  • cea mai bună muzică clasică e la Viena;
  • când simți nevoia de forfotă, arhitectură modernă, mall-uri imense trage o fugă în Dubai;
  • iubitorii de vreme ploioasă își vor bucura sufletul în Europa de Nord;
  • în Olanda ai parte de libertatea și confortul cu care te poți plimba cu bicicleta pe orice stradă, oricât ar fi de aglomerat;
  • cel mai verde oras e Chișinăul.

Una dintre peripețiile Maiei a fost în Ungaria. Într-un internet cafe i s-a furat poșeta în care era și pașaportul. Poliția nu a întreprins absolut nimic, chiar dacă a urmărit făptașa pe camerele de supraveghere (a deschis doar un proces verbal și i-a zis Maiei că o vor anunța imediat cum vor afla ceva). Ambasada Moldovei îi sugera să își facă un pașaport provizoriu și să se întoarcă în Moldova (iar ea de fapt urma să revină în Olanda).

Atunci a început o ”investigație” pe cont propriu, împreună cu Natalia – prietena cu care venise în Ungaria. Așadar în ziua următoare au venit din nou la acel internet cafe și se pare că făptașa iar a trecut pe acolo având de data asta ”un alt look”, iar poliția din nou nimic. Atunci Maiei i-a venit ideea să urmărească doamna care i-a furat geanta, dându-i de înțeles absolut direct faptul că nu va scăpa de ea până nu îi întoarce poșeta cu actele. Astfel persoana cu pricina a ajuns într-un mall – acolo Maia a apelat la ajutorul domnilor de la pază, care au ascultat-o, apoi au condus-o în oficiul lor, unde aveau mai multe obiecte uitate/pierdute prin mall, printre care era și poșeta ei. Doar banii chash lipseau, dar nu mai conta, oricum nu mai avea mulți. A putut astfel să se întoarcă în Olanda – unde era în acel program de schimb cultural.

În momentul în care și-a recuperat actele o sunase domnul de la ambasada Moldovei, ca să o convingă sa lase spionajul și să meargă la ambasadă pentru a obține un pașaport provizoriu. ”Dupa ce i-am spus ce s-a întamplat, a început cu laude și afirmații de apreciere, care nu își aveau locul, eram prea dezamagită de ei. Nu regret această experiență, nimic nu e întâmplător, deoarece din acea zi, am înteles că avem mult mai multă forță, resurse și curaj decât știm, trebuie doar să le conștientizăm, să le folosim și să credem în noi, uneori poate fi greu, dar nu și imposibil” – spune Maia.

Cum ai ajuns însoțitoare de bord?

Am avut o perioadă de aproape 5 ani în care nu prea am călătorit, simțeam că trebuie să revin la acest stil de viață, să fac ceea ce îmi place. Într-o zi am descoperit site-ul ”Vreau să fiu Stewardesa”, am accesat pagina și mi-a plăcut ce am găsit acolo, ofereau cursuri de formare pentru ce-i care vor să îmbrățișeze această meserie, am contactat reprezentații și m-am și încris la cursul ce urma.

Acolo am devenit și mai convinsă că sunt pe drumul cel bun, ulterior am mers la recrutările ce se organizau la Bucuresti. În scurt timp am început să muncesc pentru Ryanair și m-am mutat în Belgia fără nici o ezitare. Ador experiențele noi, sunt o binecuvântare pentru mine și nu am nici o problemă să mă mut mâine la celălalt capăt al lumii. Cred că lumea e prea frumoasă și viața e prea scurtă pentru a sta într-un singur loc.

Cum te simți ”printe nori”? Ai avut și zboruri cu peripeții?

Printre nori am avut multe experiențe frumoase cu oameni minunați din diferite colțuri ale lumii, dar și cu peripeții. Cea mai palpitantă a fost pe un zbor din Pakistan spre Arabia Saudită. La întoarcere (la decolare) niște păsări s-au izbit în motorul din aripa stângă a avionului și acesta s-a defectat. Respectiv avionul s-a întors la sol, fără a se crea panică printre pasagerii de la bord.

Am fost nevoiți să rămânem peste noapte în Pakistan, neștiind când ne vom întoarce. M-am îngrijorat un pic, deoarece a doua zi aveam zbor din Arabia Saudită spre Moldova, trebuia să ajung la nunta prietenei mele, pe care o cunosc deja de 13 ani. Așteptam nunta ei cu atâta bucurie, mai eram și domnișoară de onoare, deci nu aveam cum să lipsesc. Nu știam cum, dar eram convinsă că Dumnezeu va interveni, ca de fiecare dată și mă va ajuta să ajung la nuntă.

A doua zi m-am trezit cu speranța că vom opera zborul, dar am fost anunțati că mai stăm o noapte acolo. Mi-am păstrat calmul și am început să mă gândesc la soluții. Până la urmă mi-am schimbat zborul spre Moldova pentru ultima zi dinaintea nunții, nici în următoarea zi nu s-a reparat motorul, deoarece acolo nu aveau piesele și specialiștii care se ocupau de asta. Dar până la urmă s-a întâmplat așa cum am crezut, am plecat în Arabia Saudiă cu un alt avion al companiei noastre. M-am convins de atâtea ori că atunci când crezi în ceva, tot universul conlucrează de partea ta. Am ajuns, mi-am împachetat lucrurile și în aceeași zi am avut zbor spre Moldova – cu o zi inaintea marelui eveniment, care a fost de vis.

O perioadă ai locuit în Belgia, apoi te-ai mutat în Arabia Saudită. Cum a fost pentru tine această diferență de cultură?

În Belgia am fost însoțitoare de bord pentru Ryanair un an și jumătate cu baza în Charleroi. La Ryainar am cunoscut-o pe Alina – un suflet minunat, o prietenă dragă la care țin mult. Apoi am muncit pentru British Midland Regional în Brussels, iar Alina s-a mutat în Anglia. Nu credeam că vom mai munci iar impreună, dar Dumnezeu lucrează atât de frumos cu oamenii – după doi ani în Belgia, am făcut o schimbare mai radicală, aplicând împreună cu Alina pentru un contract în Arabia Saudită și iar ne-am reunit. Câtă fericire am trăit atunci!

Am găsit o lume atât de diferită în Arabia Saudită, dar în același timp atât de asemănătoare: aceeași oameni cu aceleași nevoi, aspirații, emoții, trăiri…ca și noi.

Ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut în Arabia Saudită? Cum și cât de repede te-ai adaptat?

În Arabia Saudită nu e ceea ce am găsit scris pe internet. Am rămas plăcut surprinsă de ceea ce am descoperit acolo: sunt oameni cu tradiții, cultură și o religie mai strictă la care se ține, dar acceptă și respectă diferența dintre ei și alții. Desigur așteaptă același lucru și din partea noastră și mi se pare normal să o facem, mai ales cei care aleg să meargă acolo. Eu personal nu am fost deranjată de restricțiile lor despre care se tot vorbește, am purtat abaya cu drag, chiar sunt foarte frumoase și feminine.

Interzicerea consumului de alcool nu m-a deranjat, deoarece nici în Europa nu consumam, decât foarte rar. La distracții, dansuri mergeam în Dubai sau Bahrain, care e la o ora distanță. Iar în Arabia Saudită se organizează evenimente unice în deșert la malul golfului Arabesc, în complexe pentru străinii veniți. În comunitatea ’Adventure Khobar’, am avut norocul să întâlnesc oameni minunați, alături de care am trăit clipe magice și vor rămâne în sufletul meu pentru totdeauna.

Nu e ceva ce nu mi-a plăcut, la început eram decepționată că nu sunt cluburi, petreceri de dans, dar până la urmă am găsit în complexul Aramco, cursuri de dansuri latino cu Hassan. M-am adaptat din prima zi, asta mi se întâmplă oriunde aș merge.

Ce ai lua din cultura Arabiei Saudite și ai aduce la noi și invers?

Mi-a placut mult calmul cu care tratează lucrurile. Nu se grăbesc prin viață, nu forțează lucrurile, ceea ce e diferit la noi. Trăim cu o viteză exagerată și nu prea avem timp să ne bucurăm de viață, de bucuriile mici, de ploaia măruntă de vară, frunzele care cad toamna, de soarele sau vântul care ne mângâie fața. Ei știu să se bucure de aceste momente. Dar se zice că și la muncă sunt atât de relaxați și nu prea e bine pentru randament – nu știu ce să zic, e posibil, dar pe mine acest lucru nu m-a afectat în mod direct.

Cum te-a afectat pandemia și ce ai învățat?

Contractul meu s-a încheiat mult mai devreme, a trebuit să revin acasă. Însă în această perioadă mi-am acordat mie mai multă atenție, am învățat să mă cunosc mai bine, să investesc în mine – în dezvoltarea personală și să profit de timpul liber.

De asemenea m-am reîndrăgostit de viața de la țară, pentru că înainte veneam acasă în fugă, pentru perioade scurte de timp și eram cu gândurile la treburile mele acolo unde urma să mă întorc. Deci, nu trăiam atât de intens momentele petrecute la țară. Acum, însă, fiind acasă pe o perioadă mai mare am început să savurez și să apreciez totul: natura din jur, verdeața, ciripitul păsărilor etc.

Care este motto-ul tau ?

Aici si Acum…..trăiesc prezentul la maximum și mă simt binecuvântată și recunoscătoare pentru tot ceea ce am și sunt. Aici si acum…și așa e toată viața mea, zi de zi, clipă de clipă, cu oamenii care fac parte din viața mea, acolo unde mă aflu pe moment. Desigur că am aspirații, dar nu îmi setez scopuri fixe și nu trăiesc cu gândul la ziua de mâine, viitorul nu e o garanție. Prezentul e tot ce contează.

Iți doresti și în continuare să activezi în domeniul avia sau ai vrea să faci altceva?

Ador aviația, oamenii din culturi diferite, norii spectaculoși care ne bucură ochii și sufletul, dar nu voi face asta tot restul vieții mele. Nu știu când și cum, dar simt că într-o zi voi rămâne la sol și voi face ceva legat de psihologie, stil și etichetă – cu oameni și pentru oameni minunați, care știu să aprecieze frumosul.

Ce sfaturi ai avea pentru cei care vor să ajungă însoțitori de bord?

Să fie ei înșiși și să facă cu entuziasm tot ceea ce vor să facă. Dacă nu simt asta, mai bine să își descopere adevărata pasiune, căci există pentru fiecare ceva pentru care s-a născut. E important să ne descoperim vocația.

Escapadă de trei zile după două luni de stat în casă

Pandemia ne-a ținut în casă două luni. În perioada asta nu am ieșit nici măcar până la magazin. Am respectat starea de urgență cu mare strictețe. Poate dacă ar fi făcut la fel toată lumea, acum situația ar fi fost mult mai bună… Dar nu despre asta mi-am propus să scriu.

După mai bine de două luni de stat în casă, am făcut o escapadă de trei zile în natură. Am descoperit locuri noi și ne-am bucurat de iarba verde, de soare, de ploaie și de aer curat.

Escapada noastră a început sâmbătă, am încercat să ajungem la Peștera Urșilor – unul dintre obiectivele turistice din Munții Apuseni. Dar când am ajuns noi peștera era deja închisă, dacă ajungeam cu doar 7 minute mai devreme am fi putut să o vizităm. Nu ne-am întristat, eram conștienți că am putea ajunge mai târziu – după atâta sedentarism e mult mai greu să te organizezi, să faci drumeții și chiar să ieși din casă. Chiar dacă nu am avut norocul să vedem peștera, am admirat împrejurimile.

20200606_180854

Totuși, făcând atâta drum (cam 3 ore de la Cluj) ne gândeam că ar fi bine să mergem undeva. Și am ales Cheile Ordâncușei, din Gârda de Sus, județul Alba. Cheile Ordâncușei este o arie protejată de interes național, o rezervație naturală în vecinătatea căreia se află mai multe obiective turistice și care are o lungime de 2,5 km.

20200606_19331920200606_194011

Am mers foarte mult pe jos, aveam impresia că am ajuns undeva tare departe de oameni. Asta pentru că eram doar noi și natura, din când în când mai trecea câte o mașină. E un sentiment interesant și plăcut (în perioada asta) să te simți singur în natură. Fâcând o plimbare pe acolo vei vedea stânci – pereți calcaroși, ce găzduiesc multe grote (cică ar fi în jur de 70).

20200606_193327

La câteva sute de metri de la intrare în Cheile Ordâncușei vei vedea Peștera Corobana lui Gârțău, care are o lățime de 38 m și o înălțime de aproximativ 14 m. Peștera seamănă cu un cuptor imens săpat în peretele stâncos (din păcate nu am făcut cine știe ce fotografii cu peștera).

În apropiere (dacă urci niște scări) găsești și Peștera Poarta lui Ionele – care e și adăpostul a mai multor specii de lilieci. Așa că eu vorbind tare, soțul mi-a șoptit să fac liniște, că aș putea trezi liliecii 😃 Peștera era la fel închisă, dar peisajul din jur te lasă mut (un loc fenomenal de frumos).

În drum spre casă, atunci când traversam munții cu mașina și eram la o altitudine destul de mare a trecut pe lângă noi un cerb și a fugit în pădure. A fost o senzație nouă și interesantă: înălțime, ceață, seara târziu și cerbul pe lângă noi – parcă eram într-un film. Doar că totul s-a produs repede și nu am apucat să imortalizez momentul.

Cea de-a doua zi de escapadă a fost mai ușoară pentru noi – nu ne-am simțit atât de obosiți ca în prima zi (ce-i drept în prima am făcut și kilometri mai mulți). Am vizitat Castelul Banffy, de la Bonțida situat la 31 km de Cluj. Tot acolo se organizează și festivalul Electric Casttle. Nu pot să spun că am rămas impresionați de peisaj, dar dacă vrei să stai puțin la iarbă verde în afara orașului, ar putea fi o opțiune. Atenție însă la drum (cel puțin acum nu era tare ok pentru mașină, o parte din drum nu era asfaltat).

20200607_173709
Castelul Bánffy

De acolo ne-am pornit spre Cheile Turzii (unde mai fusesem deja), la fel e în apropiere de Cluj. Era destul de multă lume, dar mai mult pe la terasă și mai puțin prin chei. Peisajul de acolo e incredibil de frumos, sunt chei montane – pentru cei care vor să facă scurte drumeții printre stânci abrupte – ușor de traversat.

A treia zi ne-am deplasat ca și în prima – destul de departe de noi, cam 6 ore distanță dus-întors. De data asta am mers la Cascada Pișoaia (cunoscută și sub numele Cascada de la Vidra) – situată tot în Munții Apuseni, satul Nemești, comuna Vidra, jud Alba.

cascada

Aici erau destui oameni și am încercat maxim posibil să păstrăm distanța. Toți voiau să facă fotografii, așa că noi am așteptat cuminți și ne-am bucurat puțin de peisaj. Mi-a plăcut foarte mult sătucul în care se află cascada. Nu pare un sat izolat cum sunt altele în munți, dar în același timp casele au suficientă distanță între ele. Mi s-a părut o localitate tare senină și cu un peisaj minunat.

20200608_163113

Nu departe de Cascada Pișoaia se află și Dealul cu Melci – cochilii de melci pietrificate de diferite forme și dimensiuni, însă neavând timp să îl vizităm am lăsat pe altă dată.

20200610_191152

Cam așa a fost escapada noastră de 3 zile (dus-întors în fiecare zi acasă). Chiar ne-a energizat și ne-a scos din amorțeală.

Tot ce ne dorim (la fel cum își dorește întreaga lume) e să treacă pandemia complet, pentru a putea călători mai mult și în voie și pentru a descoperi locuri noi. Până atunci mai stăm cuminți pe acasă.

Multă sănătate tuturor!

Apartamentul cu bucluc

Ei bine, să vă povestesc despre o experiență de neuitat, într-un apartament situat în centrul istoric din Cluj, închiriat în 2018 – când am mers într-o deplasare de serviciu.

Aveam nevoie de un apartament pentru 3 zile, și cum check-in-ul se face abia la ora 14.00, ar fi trebuit în mod normal să stau în frig undeva sau în cel mai bun caz să găsesc o cafenea la 6.30 dimineața când ajungeam la Cluj – ceea ce e practic imposibil.

Așa că în ciuda faptului că mi-ar fi plăcut să optez pentru un alt apartament, am ales unul mai convenabil din acest punct de vedere – puteam să fac check-in-ul la ora 9.00.

20200511_202734Din fotografiile de pe site apartamentul părea frumos, aristocratic. Dar una mie mi se părea prea mare (avea un tavan extrem de înalt) și sincer mi-e cam frică mie de locuințele astea de acum 100 de ani – cam exagerez aici, da’ tot pe acolo.

Așadar, până la urmă am făcut rezervarea. Am urcat în autocar și a doua zi, pe la 6.30 eram deja în Cluj. Buuun, ce să fac eu până la 9.00?! M-am plimbat puțin prin centrul istoric, dar era noiembrie, cât puteam să mă plimb prin frig?! Pe la 7.15 am mers la Panemar – o patiserie, care era deschisă ca prin minune, unde m-am încălzit cu un ceai. Dar nici acolo nu mai puteam sta atât de mult, nu e cafenea totuși, chiar dacă sunt mese, în plus oamenii intră și ies mereu. Era ușor trecut de ora 8.00, dar cafenelele încă nu erau deschise, cel puțin nu alea din apropiere, așa că am mai făcut o plimbare, între timp s-a încălzit nițel și până la 9.00 iată-mă la adresa apartamentului.

Când am văzut intrarea, mi se părea că sunt într-un film din alea detectiv (când rezervi un apartament e bine de văzut și clădirea pe din afară – păcat că nu am făcut o fotografie). Era o construcție veche, cu schele pentru reparație în jur, apartamentul fiind într-o scară în care erau în total doar două apartamente, ușa de afară ce-i drept se închidea cu cheia. Sub scara blocului era un club de noapte, iar în bloc niște birouri ciudate (probabil pentru administratorii clubului). Apartamentul –  la fel de impozant ca și în fotografii, dar arăta mult mai rău (la capitolul curățenie mai lăsa de dorit). Era într-un stil aristocratic într-adevăr, probabil cândva acolo fiind un birou ceva pentru juriști.

Cum intrai în apartament urcai direct niște scări, care duceau într-o bucătărie improvizată, apoi era livingul si apoi dormitorul. Baia era maaare, toate odăile aveau intrare una după alta. Peisajul de la geam era sumbru – într-o curte veche, înconjurată de o clădire la fel de veche. Mi-am luat cheia de la proprietar și primul lucru la care m-am gândit a fost un duș. Apoi am ieșit la o plimbare. Însuși faptul că mă știam singură în toată clădirea aia era înfricoșător, în plus seara lumina de pe scară se conecta automat, dar abia după câțiva pași buni.

Noaptea pentru mine a fost una albă, în primul rând cazanul făcea niște zgomote o dată la ceva timp, încât aveam impresia că cineva încearcă să îmi spargă ușa de la intrare. În al doilea rând se auzea muzica de la clubul din subsol (mai bine zis bubuitul), iar la fiecare oră aromatizatorul din cameră era programat să scoată câte un puf de parfum. Păi iată eu la fiecare oră mă și trezeam din cauza acestuia. Credeam că voi reuși să dorm măcar puțin dimineața, dar și aici ghinion, dormitorul avea un fel de geam deasupra patului (în tavan) – probabil puteai să vezi stelele de acolo, însă de fapt vedeai porumbeii dimineața, care făceau puțină gălăgie plimbându-se pe acolo.

Screenshot_20200511-202339_Video Player

Așa că într-un final noaptea mea a fost una de coșmar, poate abia două ore dacă am apucat să dorm, iar a doua zi aveam un eveniment important pentru care și venisem. Nu știu cum, dar am reușit ca prin minune să fiu energică toată ziua și să nu îmi fie practic deloc somn. Următoarea zi a fost una mai puțin înfricoșătoare, pentru că ajunsese și soțul meu la Cluj (știind că de una singură îmi este frică), iar apoi și niște prieteni cu care în week-end am mers la Sibiu. Și lor la fel ca și mie li s-au părut apartamentul frumos, dar ciudat (cu prea multe zgomote).

De atunci am înțeles o dată în plus că apartamentele aristocratice (cu tavan înalt) nu sunt de mine. Cu siguranță m-aș fi simțit mult mai bine în primul apartament, pe care mă gândisem să îl închiriez inițial (sau eventual dacă aș fi optat pentru hotel),  dar probabil că nu aș fi avut acum ce povesti. Așa că orice experiență pe care o trăiești are un sens și te învață ceva.

Piața muncii după carantină

”Nu are sens să angajezi oameni inteligenti, dupa care să le dai indicații ce să facă. Noi angajăm oameni care să ne spună nouă ce să facem.” Steve Jobs
Aceeași idee am auzit-o prima dată de la un angajator al meu. Fiind obișnuită la joburile precedente să cer mereu părerea șefului (neavând dreptul la decizie) am făcut același lucru în primele zile la noul meu job. Răspunsul a fost similar cu cel de mai sus și mi-am dat seama că sunt acolo unde trebuie să fiu (m-am simțit valorificată).

imgpPandemia ne-a dat tuturor planurile peste cap, multe contracte au fost amânate, unele chiar anulate. Dar pe de altă parte ne-a determinat să ne oprim din ritmul nebun pe care îl aveam, ne-a determinat să fim mult mai atenți la ceea ce nu eram până acum. E vorba de lucruri atât de simple, dar atât de minunate: acum la sigur mai multă lume admiră natura, observă pe zi ce trece cum înverzesc copacii și cu siguranță ne gândim mult mai mult la cei dragi (cu care uneori nici nu reușeam să vorbim până acum).692268_l

ESCAbRoW4AIZoRD

Pandemia a determinat oamenii să înțeleagă multe lucruri, pe care mai greu le-ar fi înțeles, cel puțin unii. Aici mă refer și în plan de business. Dacă până acum unii angajatori nu acceptau în ruptul capului angajați care să lucreze remote, iată că în plină pandemie nu au avut altă soluție. Probabil, după pandemie unele lucruri se vor schimba în acest sens.

Dacă e să analizăm, un job remote are și avantajele sale: compania are mai puține cheltuieli pe partea logistică, iar angajații se simt mai în largul lor acasă. Ideal, probabil ar fi ca multe companii să le ofere angajaților posibilitatea sa lucreze două zile pe săptămână acasă (acolo unde jobul permite lucrul la distanță). Două zile acasă și 3 la birou ar fi un echilibru perfect. În primul rând angajații ar fi mai odihniți (nu ar pierde timpul 5 zile pe săptămână să se trezească la 6.00-7.00, ca la 8.00 să iasă din casă și cu chiu cu vai la ora 9.05 să ajungă la serviciu).

Eu am avut un astfel de job, la un start-up, unde o dată pe săptămână aveam o zi remote și o puteam lua când voiam fiecare dintre noi. Să vedeți cu ce idei și energie reveneam la birou și asta pentru că acasă ești în largul tău; în primul rând dormi mai mult, poți lucra toată ziua în pijama, eviți oamenii nervoși din transport, nu faci pauze de cafea cu colegii și nu e nimeni care să îți distragă atenția, cu diferite istorii. Apoi când revii la birou, cu drag mergi la meeting, cu mare drag asculți istoriile colegilor.

542b7a2287adb

Problema pe care o au multe companii este lipsa de încredere. Unii angajatori nu permit lucrul la distanță (chiar și acolo unde acesta e posibil), pentru că le e frică de faptul că nu se va respecta programul de muncă, cu alte cuvinte nu au încredere în angajații lor. Iar angajatul mereu va simți atunci când nu i se acordă suficientă încredere. Dacă persoana a trecut de perioada de probă (3 luni) angajatorul trebuie să îi ofere libertatea necesară. Adevărul e că oferindu-i această libertate, angajatul nu va lucra mai puțin, din contra se va dedica mai mult.

Nu știu dacă situația de după pandemie se va schimba în majoritatea companiilor, dar la sigur multe companii își vor revedea politica de funcționare eficientă și atitudinea față de angajați. Asta deoarece concurența va crește și mai mult. După o pauză de activitate pentru unii, oamenii nu doar că vor aplica la orice job disponibil, ci și companiile vor face Headhunting mai mult (vor căuta cei mai buni specialiști) – pentru a crește productivitatea business-ului.

Dacă ești angajator și știi deja că ți-ai ales cei mai buni angajați, atunci păstrează-i în companie. Cum? Simplu: oferă-le libertatea necesară (inclusiv în program), nu îi verifica mereu, nici măcar întârzierile dacă acestea nu influențează productivitatea. Oferă-le puterea de a lua decizii, posibilități de dezvoltare și certitudinea că îți pasă de ei.

p.s. Ah da și nu uita: ”Nu are sens să angajezi oameni inteligenti, după care să le dai indicații ce să facă Noi angajăm oameni care să ne spună nouă ce să facem” Steve Jobs.

images

Filme bune de văzut cât stai acasă

Filmele pozitive au fost și vor rămâne mereu la modă. Mai ales în perioadele grele (cum ar fi cea în care suntem acum întreaga lume) ele ne ajută să ne păstrăm optimismul și ne fac să zâmbim. Apropo de zâmbet, acesta are o putere terapeutică, înlătură stresul prin eliminarea endorfinei (hormonul fericirii) și fortifică sistemul imunitar. 

Astfel timp de o săptămână am decis să revăd filme pozitive mai vechi, dar taaare bune. A fost mai greu să mi le amintesc pe unele dintre ele (uitasem și numele actorilor iar unele nici măcar nu sunt atât de cunoscute; până la urmă, însă, tot răsfoind le-am găsit).

Așadar, iată o listă de filme relaxante, care la sigur te vor face să zâmbești sau cel puțin te vor ajuta să mai uiți de stres și să gândești pozitiv:

play the gameJocul Iubirii (Play the Game) un film de comedie/dragoste din 2009, cu un final total neașteptat. E genul de film care mereu te ține în suspans, dar care vine și cu un mesaj indirect și anume că dragostea nu are vârstă, iar sufletul poate fi mereu tânăr, indiferent de cifra din buletin.

Filmul urmărește povestea unui tânăr pe nume David, care pare a fi un Don Juan, dar care până la urmă este un băiat de treabă. Bunicul acestuia locuiește într-o comunitate de pensionari, iar David, observându-i dorința de a fi cu cineva, îl învață diferite trucuri pentru a cuceri o femeie. Curând apare și fata visurilor lui David, care își dă seama de personalitatea acestuia și îl lasă cu buza umflată. Până la urmă David învață de fapt de la bunicul său că uneori cel mai scurt drum către inima unei fete este să încetezi să te mai joci cu ea. Aici trailer-ul.

film

Prietenul prietenei mele (My Girlfriend’s Boyfriend) – o comedie romantică din 2010. Și acest film are un final neașteptat.

O tânără chelneriță îl întâlnește pe Ethan, un scriitor care încă nu a obținut succes. Odată, însă, ce o cunoaște pe Jesse acestuia îi vine inspirația pentru a scrie un roman și aici apare Troy (despre care o să vă întrebați dacă a fost real). Mai multe nu vă spun, mai bine urmăriți filmul. Cert e că scenariul e unul captivant și te surprinde atunci când deja parcă-parcă intuiești ce va urma… 

Apasă aici pentru a vedea trailerul

film 2

Șase zile, șapte nopți(Six Days, Seven Nights)un film de aventură și de comedie romantică din 1998. În rolurile principale joacă actorii Harrison Ford și Anne Heche.

Povestea filmului: o jurnalistă din New York, lucrează pentru o revistă de modă. Logodnicul ei organizează o vacanță de șase zile și șapte nopți într-un arhipelag tropical din Pacificul de Sud, cu intenția de a o cere de soție. Aici se întâlnesc cu un pilot de vârstă mijlocie, lipsit de griji, care trăiește o viață haotică cu prietena sa Angelica.

Așa se întâmplă că jurnalista trebuie să plece pentru o zi într-o localitate din apropiere, pentru a realiza un interviu, singurul mijloc de transport fiind avionul vechi al pilotului nesuferit. Avionul, însă, din cauza vremii neprielnice se prăbușește pe o insulă pustie. Aici cei doi se confruntă cu diverse pericole, dar în același timp descoperă ambii că se pot înțelege, relația lor transformându-se într-o poveste de dragoste.

film 527 rochii (27 dresses) sau ”De fiecare dată domnișoară de onoare” – comedie romantică din 2008.

După 27 de nunți la care a fost domnișoară de onoare (respectiv 27 de rochii), o tânără care adoră nunțile trebuie să fie încă o dată domnișoară de onoare, de data aceasta la nunta surorii. Singura problemă e că viitorul mire este bărbatul de care e îndrăgostită chiar ea de ceva timp (iar sora ei a apărut pe nepusă masă în viața lui și încă îl mai și minte că ar fi vegană, că îi plac animalele etc). Cine vor fi cei doi miri până la urmă?

Vedeți trailerul mai jos:

film 3Love, Rosie – comedie și dragoste. Probabil cel mai nou film (2014,) din lista de aici. Subiectul: prietenia și dragostea (mesajul indirect fiind că orice prietenie prea strânsă mereu va fi însoțită și de sentimente, chiar dacă oamenii nu vor să accepte/recunoască asta).

Așadar Rosie și Alex sunt prieteni de la 5 ani. Când Rosie împlinește 18 ani (la ziua ei de naștere, după mai multă tequila) aceștia se sărută, dar a doua zi Rosie se simte groaznic din cauza asta și de aici viața îi trimite în direcții total diferite. În ciuda relațiilor dezastruoase ale fiecăruia dintre ei și a timpului (după 12 ani de prietenie) reușesc oare să rămână împreună?

Pentru cei iubitori de seriale, recomand:

Svati

Svatî (Сваты) un serial rusesc de comedie, despre și pentru familie, o comedie de nota 10+, care te va face să uiți de absolut toate problemele și să râzi cu poftă de nu mai poți.

Serialul are ca personaje principale două cupluri de bunei, care mereu luptă pentru simpatia nepoatei Jenea, iar întâlnirile lor mereu se lasă cu peripeții.

Comedia poate fi urmărită și pe youtube

Erica

Being Erica (În mintea Ericăi) – un alt serial (comedie), cu accent psihologic, pentru cei care vor să învețe cum să își schimbe viața.

Este povestea unei tinere de 32 de ani, care a dat greș cu toate planurile din adolescență – nici carieră de succes, nici bărbatul ideal nu a apărut și nici doi copii la care a visat mereu.

Într-o zi ajunge în spital, iar viața ei se schimbă odată ce îl cunoaște pe doctor Tom – și nu e vorba de o poveste de dragoste cu acesta – Tom e un terapeut care știe totul despre Erica și o provoacă să își schimbe viața. Astfel protagonista ”călătorește în timp” (figurat, deși în film pare real) pentru a-și rezolva diverse probleme din trecut. Serialul poate fi urmărit în Engleză. Series trailer

Pentru cei care în locul comediilor preferă filmele de acțiune/Thriller dar cu Happy-End, puteți urmări:

Jason Bourne

Jason Bourne filmul are 5 părți (deci, nu vă veți plictisi). Povestea a apărut pentru prima dată în romanul Identitatea lui Bourne în anul 1980. Personajul principal este un fost agent CIA, care după o misiune eșuată supraviețuiește, dar își pierde memoria. Află mai târziu că serviciile secrete vor să îl lichideze, considerându-l ”periculos”. Astfel Jason încearcă să dea de capăt (să scoată adevărul la iveală despre un program secret al Forțelor Speciale, precum și interesul cuiva de a dezvolta acest program).

Erased

Expatriatul (Erased) – un film de acțiune din 2012.

Logan – un agent cercetător al CIA descoperă că este radiat din toate sistemele operaționale ale agenției la care lucra, biroul de cercetări din Bruxelles pare că nici nu a existat vreodată. El merge împreună cu fiica sa Amy – o adolescentă rebelă, la sediul central al companiei să înțeleagă ce s-a întâmplat. Dar se pare că cei de acolo prima dată aud că Logan a lucrat pentru ei. Acesta nu poate demonstra nimic, pentru că toate conversațiile din telefon, emailul, precum și transferurile bancare au fost șterse, iar viața lui și a fiicei sunt în pericol. Cum va ieși din toată această situație? Urmăriți filmul, este unul foarte captivant. 

the giver

Darul lui Jonas (The Giver) este de fapt un film fantastic SF social dramatic (2014), însă acesta ne învață să apreciem lumea pe care o avem (cu toate neajunsurile ei). Filmul e despre o societate a viitorului, în care oamenii nu manifestă absolut nici o emoție. Lucrurile din jur sunt în alb-negru (la propriu, deoarece nici culorile nu le pot percepe) –  totul fiind programat din generație în generație de ”Bătrânii comunității” (sub pretextul că oamenii atunci când au libertate, fac alegeri greșite). Povestea filmului este fascinantă, un băiat de 12 ani care a fost ales drept Receptor al amintirilor este ”ajutat” de către The Giver să înțeleagă faptul că lumea în care trăiește nu e deloc perfectă așa cum credea și urmează să schimbe lucrurile.

Ca și concluzie, filmele sunt un puternic instrument de motivare și educație, evoluând neîncetat. Până la urmă fiecare are gusturile sale în materie de filme, iar fiecare film își găsește publicul său. Important e să avem plăcerea de a ne uita la filme bune.

p.s. Dacă aveți nevoie de alte recomandări de filme sau de link-uri unde ați putea urmări filmele, nu ezitați să lăsați un comentariu.

Vizionare plăcută și multă sănătate tuturor!

Vacanță pe insula Creta

Vacanță pe insula Creta – fără agenție de turism

Chiar dacă vara e pe sfârșite, mulți dintre noi își planifică abia acum vacanța. Cam așa ni se întâmplă și nouă în fiecare an. Grecia rămâne a fi destinația noastră preferată, având atâtea insule și locuri parcă rupte din povești.

Acum un an (28 august 2018) am pus pentru prima dată piciorul pe insula Creta. Cu câteva săptămâni înainte eram nehotărâți unde să mergem, ofertele pe care le primeam de la agențiile de turism nu ne satisfăceau (nu aveau hotelurile pe care le solicitam noi). Atunci am decis să ne organizăm singuri vacanța, chiar dacă asta însemna să căutăm singuri bilet de avion și tot singuri să ne asigurăm transferul până la hotel. Zis și făcut.

Aveam la dispoziție mai puțin de o săptămână. Am reușit să rezervăm bilete de avion, cursa charter (aici prin intermediul Mouzenidis Travel). Am rezervat și o mașină prin booking (pentru a putea călători în voie, pe insulă) și hotelul, care ne-a plăcut extrem de mult și care nu se regăsea pe lista nici uneia dintre agențiile de turism – hotelul Paul Marie, din Hersonissos. Pentru biletele de avion am scos din buzunar 450 Euro pentru două persoane, pentru hotel – 350 Euro + taxa locală turistică + aerul condiționat, iar pentru chiria mașinii – 200 Euro (pentru 7 zile).

Mulțumiți de alegerea noastră, ne-am făcut bagajul și ne-am pregătit de primul zbor din viața noastră (până atunci am evitat avionul, însă pentru a ajunge mai repede pe Creta nu aveam încotro).

img 1
Terasa Hotelului Paul Marie (unde luam micul dejun)

20180829_112338
vedere din balconul nostru

20180828_185358

Am rămas încântați de hotel, însă de plajă mai puțin – era curată, însă ne așteptam la ceva wow.

Ei bine, ca să rămâi cu adevărat încântat de Creta, e nevoie să nu stai locului, de altfel nu descoperi frumusețea insulei – și credeți-mă o săptămână nu e suficient pentru a vedea toată insula. Noi ne deplasam în fiecare zi către o destinație de pe insulă și făceam câte 4/6/7 ore de mers cu mașina încolo și înapoi spre hotelul unde stăteam – asta pentru că de multe ori nu poți conduce decât cu 40 km/h și deși o să vedeți că mulți încalcă această regulă, noi am preferat să fim precauți și să evităm o posibilă amendă. Nu am mers nicăieri doar în prima zi de vacanță și în ziua când am decis să rămânem la „Seara Cretană”. Așadar am parcurs în 7 zile 1300 km cu un Nissan Micra. Parcările sunt contra plată – 2 Euro.

20180829_170346
Vai Beach

Prima destinație a fost Vai Beach, situată pe coasta de Est a insulei -înconjurată de o pădure de palmieri, una dintre cele mai mari din Europa. Acolo am urcat pe o stâncă și am luat cina în restaurantul de pe plajă.

IMG_20180829_181541

 

20180829_152624
Vai Beach

20180829_152824

Alt loc vizitat de noi a fost Preveli – în sudul insulei Creta, care ne-a plăcut extrem de mult. E dificil să ajungi până la plajă, deoarece e nevoie să cobori destul de mult, plaja fiind situată între stânci, iar în spatele ei se află o pădure și un torrent cu apă foarte rece – râul care se revarsă în mare și creează o imagine spectaculoasă de la înălțimea parcării.

20180901_152120
Preveli Beach

IMG_20180901_175224

20180901_180528

20180901_151918

20180901_151915
râul care se revarsă în mare

Matala – situată la fel în Sudul Cretei reprezintă o zonă veselă, colorată, cu străduțe interesante și taverne care mai de care. În partea dreaptă a plajei se găsește și o stâncă uriașă presărată de grote – transformată de altfel în muzeu.

Matala Beach

IMG_20180830_172734

20180830_134851

20180830_134829

Pe partea dreapta a plajei Matala, peste o stâncă se ascunde o altă plajă – Red Beach. Însă, pentru a ajunge acolo e destul de greu, e nevoie să urci și să mergi pe un drum muntos, apoi să cobori și doar pe jos – cu mașina nu ai cum să ajungi.

20180903_155639
Red Beach

Noi am descoperit plaja a doua oară când am mers la Matala. Merită efortul, plaja e una mai izolată, deloc aglomerată – e o singură terasă și aia cumva mai mult mimată. Tot acolo, oamenii îndrăznesc să facă și nudism – puteți doar face abstracție de peisaj. Nouă ne-a plăcut plaja, nisipul catifelat și apa mării, care era foarte curată (în ziua aia din cauza vântului apa mării dinspre plaja Matala, spre deosebire de Red Beach avea tot felul de alge și plastic adus din larg).

mașină decor pe străduțele din Matala

Ne-a impresionat și Elafonissi Beach – o plajă exotică și o zonă protejată, fiind interzis prin lege ruperea oricărei plante. Când am ajuns acolo, am avut impresia că suntem în Maldive.

Nisipul fin de culoare albă, în unele locuri și de culoare roz (datorită miilor de scoici sparte), lagune (unde apa nu depășește un metru și e ideal pentru copii), apa turcoaz a mării –  toate astea pur și simplu îți bucură ochii. A fost cel mai lung drum cu mașina de la hotelul nostru – 7 ore dus-întors. Un motiv în plus pentru care traversezi destul de mult insula este și faptul că drumurile sunt prin munți.

IMG_20180902_200701
Elafonissi Beach

Cât despre bucătăria Cretei, la fel ca și în restul Greciei mâncarea este extrem de gustoasă și sănătoasă. Iar ospitalitatea chelnerilor e la cote maxime. Dacă ești client fidel, primești din partea casei destul de multe: iaurt cu miere, fructe, vin, rachie. Cel mai des noi luam cina la taverna Marina, din Analipsi – zona unde se afla hotelul la care eram cazați. În ziua în care rămăsesem în regiune – pentru Seara Cretană, am luat și prânzul acolo. Nu am comandat nimic de băut, pentru că urma să mergem la plajă și spre surprinderea noastră am fost serviți din partea casei cu vin. Altădată voiam ceva ce nu era în meniu, iar chelnerul ne-a surprins și de data aia.

Apropo, recomandăm să încercați bucătăria Grecească nu doar în hotel – deși la Paul Marie, hotelul unde am stat noi se gătea foarte bine.

În ultima noastră zi am avut și peripeții. Ne trezisem destul de devreme, pentru a vedea răsăritul. Și cum nu am fi reușit să mergem prea departe spre partea de Est, am ajuns cu mașina în sătucul din apropiere – Anissaras.

IMG_20180903_070836

După răsărit, am urcat în mașină, voiam să vedem un hotel la care ne gândeam inițial să ne cazăm. Fiind 7 dimineața, toată lumea făcea jogging, iar noi hop cu mașina. Ne-a oprit poliția de patrulare, habar nu am ce le-o fi părut suspect. Pe soțul meu l-au pus cu mâinile pe capotă, pe mine m-a speriat asta, parcă mă simțeam într-un film. Apoi am aflat că așa se procedează la ei. Erau cât pe ce sa îmi strice o surpriză pe care a pregătit-o soțul meu pentru mine – pe atunci aproape logodnicul meu. Au văzut că e totul în regulă și ne-au urat o zi bună, fără să-și ceară măcar scuze. Recomandarea noastră este să aveți mereu actele cu voi, sau măcar o copie sau o fotografie în telefon.

În concluzie, e nevoie să investești puțin timp și efort pentru a-ți planifica vacanța absolut singur – noi asta facem, iar partea bună e că ai toată libertatea să alegi locurile pe care să le vizitezi și hotelul în care vrei să stai.

Ceea ce ține de vacanța noastră pe Creta, în ciuda micilor peripeții (care de altfel ne-au condimentat sejurul), a fost cea mai frumoasă și memorabilă vacanță de până acum.

 

Un sfârșit de săptămână la Cluj și Sibiu

În ultima perioadă nu îmi mai ajunge timp să scriu (nu e o scuză). Totuși am decis să schițez ceva despre o escapadă la Cluj și Sibiu, chiar dacă în mare parte a fost în interes de serviciu – am savurat timpul liber atât cât l-am avut și am revenit acasă cu entuziasm și energie.

 Poate unii dintre voi se întreabă ce reușești să vezi doar în câteva zile în două orașe. Poate nu reușești să vezi chiar tot, în schimb ai parte de o odihnă activă, scapi de rutină și revii acasă altfel.

 Un weekend la Sibiu și la Cluj… sună atât de frumos.

Apusul văzut din Turnul Sfatului – Sibiu

La Cluj am fost în interes de serviciu, am stat aproape trei zile și chiar dacă am avut un program încărcat, reușeam să savurez seara aerul de acolo. Cred că am mâncat cea mai bună shaorma de până acum –  la Damas Arabic Food  (nu fac reclamă, doar vorbesc despre experiența mea).

7.00 dimineața, la Cluj… rece și aproape totul închis.

 

Prima noapte la Cluj a fost una albă pentru mine, nu am dormit mai deloc (poate doar două ore). Nu am putut dormi din cauza zgomotelor aparent banale din locuință: cazanul, aromatizatorul de cameră, porumbeii de pe acoperiș (dimineața) și mai ales muzica de la un club de noapte, amplasat cumva în subsolul apartamentului.

Da, rezervasem un apartament mare, aristocratic, în Centrul Vechi al orașului și vă dați seama: tavan înalt, ecou și doar două apartamente în acel bloc.

După această experiență, am zis că nu îmi mai aleg un apartament atât de mare sau cel puțin nu mai merg singură, nici măcar o zi (ce-i drept apartamentul era frumos).

 

 

Chiar și cu două ore de somn, m-am simțit a doua zi destul de fresh și am mers la Târgul de Cariere, unde, alături de colegii mei, reprezentam compania la care lucrez.  Experiența de acolo a fost minunată, am cunoscut mulți oameni noi și era o plăcere să discuți cu ei.

 

Am cunoscut și un roboțel, e vorba de Nao – umanoidul care de altfel e și cel mai bun prieten al copiilor cu autism: am mers cu el de mânuță, mi-a dansat și chiar încerca să facă ceea ce făceam și eu: fie stătea jos, fie se ridica – exact cum făceam și eu.

 

 

Dacă e să vorbim de locuri unde poți mânca bine, e un restaurant la Cluj, unde am fi vrut să ajungem, dar e extrem de greu să reușești să rezervi o masă: Zama se numeste restaurantul… poate data viitoare.

Am mers în schimb la restaurantul Maimuța Plângătoare – cândva fiind crâşmă şi restaurant renumit, situat pe strada Barta Miklos nr. 3 între anii 1930-1940. Cel care a botezat restaurantul este chiar proprietarului localului din acele vremuri, un domn gras, care plângea în hohote când era băut. Cineva așa și i-a zis ”Urlă ca o maimuţă plângătoare”. Toată suferinţa şi nenorocirea lui se datorau localului concurent, deschis în vecinătate, intitulat sugestiv: Gaura Dulce.

Am mai fost la un restaurant, numit Roata. Ce să zic, am mâncat delicii, eu una ador micii – iar în România sunt extrem de buni.

Mi-a plăcut extrem de mult să mă plimb pe străzile din  oraș și prin parc.

Și dacă la Cluj nu prea am avut timp liber și am încercat doar seara să ies undeva, atunci la Sibiu am avut la dispoziție întreaga duminică – mi-am luat liber o zi, după deplasarea de la Cluj.  Așa că după ce ne-am săturat de somn, am mers cu prietenii noștri să bem o cafea în centrul istoric al orașului.  Ne-am plimbat prin Piața Mare din Sibiu –  existentă din anul 1366,  apoi Piața Mică – cunoscută și sub numele de „Ringul cel mic”. Am urmărit și apusul, din Turnul Sfatului – un peisaj puțin spus frumos.

                                         photo made by Irina

vedere din Turnul Sfatului

photo made by Rinat

 

 

 

 

 

 

 

 

Am descoperit un restaurant la care se gătește absolut delicios, dar e nevoie să îl cauți foarte mult, dacă nu ești de pe loc, noi am avut noroc de faptul că prietenii noștri din Sibiu ni l-au sugerat: Syndicat Gourmet.

În acea seară am mai fost la un restaurant, cu o atmosferă total diferită de precedentul, mult mai formală. Simplu: ne era poftă de mici, care nu erau în meniul din localul precedent. Inițial ne simțeam puțin ciudat să comandăm mici la un astfel de restaurant, unde chelnerii erau  îmbrăcați mai elegant decât eram noi, dar pofta de mici era prea mare.

 

Nu a fost totuși suficient, deși era destul de târziu, nu voiam parcă să se termine ziua de duminică, așa că mai târziu am ajuns într-un pub, unde se cânta muzică rock, Live – în maghiară (da, da, în maghiară).

Pisoiul Irinei și al lui Ion, așteptându-i 🙂

 

 

A doua zi dimineața ne-am delectat cu Donut-uri și ne-am pornit spre casă.

 

 

 

 

Pe drum, însă, am mai făcut un popas la Hanul Paprika, unde am comandat, ghiciți… da, da, mici 😀

No bine, cam asta a fost scurt pe doi despre cum e să vezi Sibiul și Clujul într-un timp extrem de scurt și asta combinat și cu jobul. Sincer, aș mai repeta experiența. Adevărul e că atunci când ai la dispoziție mult mai puțin timp pentru vacanță, încerci să savurezi fiecare moment mult mai mult.

 

 

Experiența noastră în Grecia

Suntem în perioada, în care probabil multă lume caută deja oferte de vacanță. Din acest motiv, am decis să vă împărtășesc experiența mea din Grecia, de anul trecut. Ce dificultăți am întâmpinat, ce mi-a plăcut și ce am învățat din experiența de acum un an. Sper să vă ajute acest articol, pentru a vă bucura de o vacanță de nota 10.

Așadar, vacanța noastră în Grecia a fost tare tare frumoasă, la superlativ chiar, însă a început cam așa…

 

IMG_20170917_103243

Înainte de a merge în vacanță noi ne-am documentat mult, din mai multe surse: despre regiune, prețuri, hotel etc. Dacă am fi avut transport personal, nu am mai fi apelat la agenția de turism, mai ales că știam din start la ce hotel vrem să mergem. Am optat pentru Alexander The Great Beach Hotel, de pe Kassandra, Chalkidiki.  Am mers la agenție, ni s-a rezervat camera, ni s-a confirmat că e totul ok, ca peste o săptămână să ne trezim că nu mai e accesibilă camera din hotel. Cred că ați auzit și voi de overbooking.

Ok, după situația asta ni s-a propus un alt hotel, cu All inclusive, noi optasem pentru HB (mic dejun și cină). Iarăși, am citit despre acel hotel, zonă și nu am acceptat noua ofertă din mai multe motive, inclusiv din cauza faptului că hotelul se afla într-o zonă nepotrivită, din care practic nu puteai ieși decât cu mașina.

Ce-am făcut? Am ales singuri alt hotel – Athos Palace (care inițial era pentru noi o rezervă). Hotelul era tare ok, cu o grădină foarte mare, cu o piscină imensă și cu încă una pentru copii – destul de mare și cu topogane. Era pe prima linie, cum se termina grădina, începea plaja. Ni se făcea curățenie în fiecare zi, iar mâncarea era tare bună și staff-ul hotelului tare amabil (iată le mai și fac publicitate gratuită).

 

Am plecat spre Grecia cu autocarul, am mers mai puțin de 24 de ore. A fost suportabil, am stat pe scaunele din spate, care s-au dovedit a fi surprinzător de confortabile, doar că eram lângă climatizor – de aceea a fost cam rece, cuvertura nu prea m-a ajutat la cât de friguroasă sunt.

Ce nu a fost ok cu autocarul. Faptul că ar fi putut staționa la cafenele unde se mănâncă mai bine și care au baie curată. În Județul Vrancea am staționat la un restaurant aparent ok. Însă baia era oribilă, iar mâncarea nici nu mai vorbesc. Când am revenit acasă tot la acest local ne-am oprit, însă noi am mers la un restaurant de alături – pentru evenimente, era ora 08.00 dimineața și evident am avut norocul să nu fie nici un eveniment. Am mâncat o omletă delicioasă și am savurat o cafea bună. Localul se numește Mondrian Events & Garden (în cazul în care treceți pe acolo).

IMG_20170925_101431
Mondrian Events & Garden

În Grecia am ajuns pe la 7.00 dimineața, ne-am lăsat bagajele la hotel și am mers să hoinărim. Învățasem și câteva cuvinte în greacă, ceea ce a fost tare plăcut pentru localnici. Chiar pe fata de la recepție tot în greacă am salutat-o și a rămas surprinsă. Nu e neapărat nevoie să legați propoziții întregi, sunt suficiente cuvinte de salut: (kalimera/kalispera – bună dimineața/bună seara; efharisto/parakalo – mulțumesc/cu plăcere; yassas – bună/pa).

Pentru primul nostru mic dejun, care nu a fost la hotel, am scos din buzunar 12 Euro: două cafele a câte 3,50 euro și două croissante a câte 2.50 euro.

 

Apoi am luat prânzul în localitatea cea mai apropiată – Kallithea. Am mâncat câte o supă din legume, ne-a plăcut (am scos din buzunar 7 euro). Cina deja o luasem la hotel – localizat în Solina – cea mai liniștită zonă, cu cea mai frumoasă plajă. Doar că nu aveai prea multe opțiuni, decât terasa hotelului sau a altor hoteluri din apropiere. Apropo, hotelul la care am vrut să ne cazăm inițial era aproape de al nostru, așa că am mers să îl vedem.

 

Practic zilnic, la amiază vizitam o anumită localitate. Zonele erau diferite una de alta prin relief, prețuri și taverne. Una mai frumoasă ca alta. Unele mai animate, altele mai liniștite. Dacă vreți gălăgie și distracție pe Kassandra Chalkidiki – cele mai animate zone sunt Kallithea și Hanioti.

Ne-au plăcut foarte mult localitățile: Pefkohori și Afytos. Prima era practic la periferia brațului (partea de Sud), avea o pietonală și o plajă îngustă, însă avantajul e că direct de pe plajă poți merge la o tavernă să mânânci ceva. Afytos e acea localitate situată la cel mai înalt nivel al brațului. Dacă ajungi acolo, poți admira o panoramă chiar deosebită: stânci, marea etc. În plus localitatea e veche și poți vedea străduțe înguste, căsuțe vechi – transformate majoritatea în cafenele/restaurante. Când le privești ai impresia că ai ajuns în trecut, iar eu una ador astfel de locuri. Tot în Afytos am fost salutați în limba română, după ce am fost întrebați de unde venim, iar noi la rândul nostru salutam localnicii în greacă.

IMG_1261
Pefkohori

IMG_1295
Afytos

Ne-a mai plăcut și faptul că deseori după ce luam prânzul sau cina în oraș, ni se oferea ceva din partea casei: fructe sau înghețată. Apropo, dintre deliciile pe care le-am savurat în Grecia au fost: musaka din vinete, saganaki – cașcaval prăjit, celebra salată grecească, spanakopita – plăcintă cu spanac, giros, fructe de mare, etc. Privitor la fructele de mare, nu ne-au plăcut deloc midiile (le-am încercat de două ori), unii dintre voi la sigur le preferă, nouă, însă nu prea ne plac. Și dacă tot am dat bani pe ele – am hrănit o pisică din apropiere, care se pare că le adora.

 

 

Mare grijă dacă vi se propune ceva în plus la hotel! De exemplu, în prima seară când am luat cina, înainte de a merge la masă, un fotograf făcea poze la toată lumea (dând impresia că acestea vor fi gratuite), ca a doua zi să le vândă cu 20 Euro – 4 poze (noi am negociat și am luat 3 poze cu 10 Euro, dacă tot ni le-a făcut deja – urma să ni le transmită și în format digital, pe email, dar nici până azi nu le-am mai primit).

Mare grijă la taximetriști! Nu doar iau un preț frumos pentru 5 km distanță, ci te mai duc și în eroare. Am întrebat unde e stația de autobuz și ne-au arătat direcția greșită (ca răzbunare că nu voiam să mergem cu ei). Așa că mai bine întrebați staff-ul de la hotel.

Cât privește ultima zi, după check out ni s-a oferit posibilitatea de a face seara un duș, înainte de plecare (ceea ce nu se întâmplă peste tot) și astfel am putut merge acasă fresh și plini de energie după o vacanță frumoasă. Citește în continuare Experiența noastră în Grecia

Fericirea n-are riduri

Acum ceva timp, citisem romanul Cel care mă așteaptă, de Parinoush Saniee, un roman foarte interesant, de altfel și foarte greu de găsit prin librării (cel puțin cu câteva săptămâni în urmă așa era), îi mulțumesc în acest sens prietenului meu Rinat, care a reușit să facă rost de acest roman,  ca prin minune.

Nu am să comentezt prea mult romanul, cine este curios îl îndemn să îl citească, vreau să mă opresc doar asupra unui aspect… citisem romanul dintr-o răsuflare, vrând să aflu care îi va fi destinul eroinei, iar finalul m-a făcut să mă revolt asupra egoismului copiilor… mă refer la acel moment când mama sau tata vrea să își refacă viața.1393441

Sunt mămici și tătici care își cresc copiii singuri (fie că au divorțat sau partenerul nu mai e în viață), vine un moment dat când copiii cresc, au viața lor, iar mama sau tata vrea să își împartă viața cu cineva, își reîntâlnește dragostea vieții cu care nu a putut fi inițial din mai multe motive (așa cum s-a întâmplat cu eroina acestui roman), deși în societatea în care trăim acest lucru se întâmplă mai rar.

Și iată aici se include ca un beculeț egosimul copiilor, recurg la fraze de genu:”mamă/tată la ce-ți trebuie? Noi vom avea grijă de tine; la vârsta asta? Ne faci de rușine! Unde s-a mai văzut așa ceva? Nu îți este suficientă dragostea noastră?” etc

Copii, nu mai fiți egoiști, dragostea voastră nu poate acoperi singurătatea părinților și-apoi de câte ori mergi să îți vizitezi părinții (dacă nu mai stai cu ei)? Îți imaginezi cum se simte un om fiind singur?

old_couple_3413123

Nu contează vârsta, fiecare om merită să fie fericit, fiecare om merită să iubească și să fie iubit.

Cu toții îmbătrânim, apar ridurile, însă atunci când suntem fericiți, nu simțim aceste riduri, pentru că fericrea n-are riduri, fericirea ne face să uităm de frigul de afară, de golul din suflet de pe urma stărilor depresive, lacrimilor, etc, fericirea ne face să ne simțim din nou copii, să ne bucurăm de fiecare detaliu, să redescoperim lumea, să privim viața altfel.

Nimeni nu poate înlocui o jumătate, nici prietenii, nici părinții, nici copiii… gândiți-vă la asta și lăsați egoismul la o parte.

imag imagine

Viața e atât de frumoasă și scurtă, iar noi pierdem prea mult timp pentru lucruri nesemnificative. Atunci când iubim, egoism nu există; atunci când iubim suntem pur și simplu fericiți și nu contează dacă avem 20, 35, 40 sau 60 de ani, oricând te poți îndrăgosti, iubirea e cea care ne menține sufletul tânăr, pentru că atunci când iubim, nu ne simțim singuri (chiar dacă uneori ne mai certăm sau avem păreri diferite și ăsta e un element al dragostei), pentru că atunci când iubim ne simțim fericiți, iar fericirea e pentru fiecare, fericirea nu are riduri…

Acum, de sărbători, haideți să iubim oameni buni și poate astfel și lumea va fi mai bună…

Sărbători fericite și fiți fericiți nu doar de sărbători!!!

boy-and-girl-love