Vacanță pe insula Creta

Vacanță pe insula Creta – fără agenție de turism

Chiar dacă vara e pe sfârșite, mulți dintre noi își planifică abia acum vacanța. Cam așa ni se întâmplă și nouă în fiecare an. Grecia rămâne a fi destinația noastră preferată, având atâtea insule și locuri parcă rupte din povești.

Acum un an (28 august 2018) am pus pentru prima dată piciorul pe insula Creta. Cu câteva săptămâni înainte eram nehotărâți unde să mergem, ofertele pe care le primeam de la agențiile de turism nu ne satisfăceau (nu aveau hotelurile pe care le solicitam noi). Atunci am decis să ne organizăm singuri vacanța, chiar dacă asta însemna să căutăm singuri bilet de avion și tot singuri să ne asigurăm transferul până la hotel. Zis și făcut.

Aveam la dispoziție mai puțin de o săptămână. Am reușit să rezervăm bilete de avion, cursa charter (aici prin intermediul Mouzenidis Travel). Am rezervat și o mașină prin booking (pentru a putea călători în voie, pe insulă) și hotelul, care ne-a plăcut extrem de mult și care nu se regăsea pe lista nici uneia dintre agențiile de turism – hotelul Paul Marie, din Hersonissos. Pentru biletele de avion am scos din buzunar 450 Euro pentru două persoane, pentru hotel – 350 Euro + taxa locală turistică + aerul condiționat, iar pentru chiria mașinii – 200 Euro (pentru 7 zile).

Mulțumiți de alegerea noastră, ne-am făcut bagajul și ne-am pregătit de primul zbor din viața noastră (până atunci am evitat avionul, însă pentru a ajunge mai repede pe Creta nu aveam încotro).

img 1
Terasa Hotelului Paul Marie (unde luam micul dejun)
20180829_112338
vedere din balconul nostru

20180828_185358

Am rămas încântați de hotel, însă de plajă mai puțin – era curată, însă ne așteptam la ceva wow.

Ei bine, ca să rămâi cu adevărat încântat de Creta, e nevoie să nu stai locului, de altfel nu descoperi frumusețea insulei – și credeți-mă o săptămână nu e suficient pentru a vedea toată insula. Noi ne deplasam în fiecare zi către o destinație de pe insulă și făceam câte 4/6/7 ore de mers cu mașina încolo și înapoi spre hotelul unde stăteam – asta pentru că de multe ori nu poți conduce decât cu 40 km/h și deși o să vedeți că mulți încalcă această regulă, noi am preferat să fim precauți și să evităm o posibilă amendă. Nu am mers nicăieri doar în prima zi de vacanță și în ziua când am decis să rămânem la „Seara Cretană”. Așadar am parcurs în 7 zile 1300 km cu un Nissan Micra. Parcările sunt contra plată – 2 Euro.

20180829_170346
Vai Beach

Prima destinație a fost Vai Beach, situată pe coasta de Est a insulei -înconjurată de o pădure de palmieri, una dintre cele mai mari din Europa. Acolo am urcat pe o stâncă și am luat cina în restaurantul de pe plajă.

IMG_20180829_181541

 

20180829_152624
Vai Beach

20180829_152824

Alt loc vizitat de noi a fost Preveli – în sudul insulei Creta, care ne-a plăcut extrem de mult. E dificil să ajungi până la plajă, deoarece e nevoie să cobori destul de mult, plaja fiind situată între stânci, iar în spatele ei se află o pădure și un torrent cu apă foarte rece – râul care se revarsă în mare și creează o imagine spectaculoasă de la înălțimea parcării.

20180901_152120
Preveli Beach

IMG_20180901_175224

20180901_180528

20180901_151918

20180901_151915
râul care se revarsă în mare

Matala – situată la fel în Sudul Cretei reprezintă o zonă veselă, colorată, cu străduțe interesante și taverne care mai de care. În partea dreaptă a plajei se găsește și o stâncă uriașă presărată de grote – transformată de altfel în muzeu.

Matala Beach

IMG_20180830_172734

20180830_134851

20180830_134829

Pe partea dreapta a plajei Matala, peste o stâncă se ascunde o altă plajă – Red Beach. Însă, pentru a ajunge acolo e destul de greu, e nevoie să urci și să mergi pe un drum muntos, apoi să cobori și doar pe jos – cu mașina nu ai cum să ajungi.

20180903_155639
Red Beach

Noi am descoperit plaja a doua oară când am mers la Matala. Merită efortul, plaja e una mai izolată, deloc aglomerată – e o singură terasă și aia cumva mai mult mimată. Tot acolo, oamenii îndrăznesc să facă și nudism – puteți doar face abstracție de peisaj. Nouă ne-a plăcut plaja, nisipul catifelat și apa mării, care era foarte curată (în ziua aia din cauza vântului apa mării dinspre plaja Matala, spre deosebire de Red Beach avea tot felul de alge și plastic adus din larg).

mașină decor pe străduțele din Matala

Ne-a impresionat și Elafonissi Beach – o plajă exotică și o zonă protejată, fiind interzis prin lege ruperea oricărei plante. Când am ajuns acolo, am avut impresia că suntem în Maldive.

Nisipul fin de culoare albă, în unele locuri și de culoare roz (datorită miilor de scoici sparte), lagune (unde apa nu depășește un metru și e ideal pentru copii), apa turcoaz a mării –  toate astea pur și simplu îți bucură ochii. A fost cel mai lung drum cu mașina de la hotelul nostru – 7 ore dus-întors. Un motiv în plus pentru care traversezi destul de mult insula este și faptul că drumurile sunt prin munți.

IMG_20180902_200701
Elafonissi Beach

Cât despre bucătăria Cretei, la fel ca și în restul Greciei mâncarea este extrem de gustoasă și sănătoasă. Iar ospitalitatea chelnerilor e la cote maxime. Dacă ești client fidel, primești din partea casei destul de multe: iaurt cu miere, fructe, vin, rachie. Cel mai des noi luam cina la taverna Marina, din Analipsi – zona unde se afla hotelul la care eram cazați. În ziua în care rămăsesem în regiune – pentru Seara Cretană, am luat și prânzul acolo. Nu am comandat nimic de băut, pentru că urma să mergem la plajă și spre surprinderea noastră am fost serviți din partea casei cu vin. Altădată voiam ceva ce nu era în meniu, iar chelnerul ne-a surprins și de data aia.

Apropo, recomandăm să încercați bucătăria Grecească nu doar în hotel – deși la Paul Marie, hotelul unde am stat noi se gătea foarte bine.

În ultima noastră zi am avut și peripeții. Ne trezisem destul de devreme, pentru a vedea răsăritul. Și cum nu am fi reușit să mergem prea departe spre partea de Est, am ajuns cu mașina în sătucul din apropiere – Anissaras.

IMG_20180903_070836

După răsărit, am urcat în mașină, voiam să vedem un hotel la care ne gândeam inițial să ne cazăm. Fiind 7 dimineața, toată lumea făcea jogging, iar noi hop cu mașina. Ne-a oprit poliția de patrulare, habar nu am ce le-o fi părut suspect. Pe soțul meu l-au pus cu mâinile pe capotă, pe mine m-a speriat asta, parcă mă simțeam înt-un film. Apoi am aflat că așa se procedează la ei. Erau cât pe ce sa îmi strice o surpriză pe care a pregătit-o soțul meu pentru mine – pe atunci aproape logodnicul meu. Au văzut că e totul în regulă și ne-au urat o zi bună, fără să-și ceară măcar scuze. Recomandarea noastră este să aveți mereu actele cu voi, sau măcar o copie sau o fotografie în telefon.

În concluzie, e nevoie să investești puțin timp și efort pentru a-ți planifica vacanța absolut singur – noi asta facem, iar partea bună e că ai toată libertatea să alegi locurile pe care să le vizitezi și hotelul în care vrei să stai.

Ceea ce ține de vacanța noastră pe Creta, în ciuda micilor peripeții (care de altfel ne-au condimentat sejurul), a fost cea mai frumoasă și memorabilă vacanță de până acum.

 

Un sfârșit de săptămână la Cluj și Sibiu

În ultima perioadă nu îmi mai ajunge timp să scriu (nu e o scuză). Totuși am decis să schițez ceva despre o escapadă la Cluj și Sibiu, chiar dacă în mare parte a fost în interes de serviciu – am savurat timpul liber atât cât l-am avut și am revenit acasă cu entuziasm și energie.

 Poate unii dintre voi se întreabă ce reușești să vezi doar în câteva zile în două orașe. Poate nu reușești să vezi chiar tot, în schimb ai parte de o odihnă activă, scapi de rutină și revii acasă altfel.

 Un weekend la Sibiu și la Cluj… sună atât de frumos.

Apusul văzut din Turnul Sfatului – Sibiu

La Cluj am fost în interes de serviciu, am stat aproape trei zile și chiar dacă am avut un program încărcat, reușeam să savurez seara aerul de acolo. Cred că am mâncat cea mai bună shaorma de până acum –  la Damas Arabic Food  (nu fac reclamă, doar vorbesc despre experiența mea).

7.00 dimineața, la Cluj… rece și aproape totul închis.

 

Prima noapte la Cluj a fost una albă pentru mine, nu am dormit mai deloc (poate doar două ore). Nu am putut dormi din cauza zgomotelor aparent banale din locuință: cazanul, aromatizatorul de cameră, porumbeii de pe acoperiș (dimineața) și mai ales muzica de la un club de noapte, amplasat cumva în subsolul apartamentului.

Da, rezervasem un apartament mare, aristocratic, în Centrul Vechi al orașului și vă dați seama: tavan înalt, ecou și doar două apartamente în acel bloc.

După această experiență, am zis că nu îmi mai aleg un apartament atât de mare sau cel puțin nu mai merg singură, nici măcar o zi (ce-i drept apartamentul era frumos).

 

 

Chiar și cu două ore de somn, m-am simțit a doua zi destul de fresh și am mers la Târgul de Cariere, unde, alături de colegii mei, reprezentam compania la care lucrez.  Experiența de acolo a fost minunată, am cunoscut mulți oameni noi și era o plăcere să discuți cu ei.

 

Am cunoscut și un roboțel, e vorba de Nao – umanoidul care de altfel e și cel mai bun prieten al copiilor cu autism: am mers cu el de mânuță, mi-a dansat și chiar încerca să facă ceea ce făceam și eu: fie stătea jos, fie se ridica – exact cum făceam și eu.

 

 

Dacă e să vorbim de locuri unde poți mânca bine, e un restaurant la Cluj, unde am fi vrut să ajungem, dar e extrem de greu să reușești să rezervi o masă: Zama se numeste restaurantul… poate data viitoare.

Am mers în schimb la restaurantul Maimuța Plângătoare – cândva fiind crâşmă şi restaurant renumit, situat pe strada Barta Miklos nr. 3 între anii 1930-1940. Cel care a botezat restaurantul este chiar proprietarului localului din acele vremuri, un domn gras, care plângea în hohote când era băut. Cineva așa și i-a zis ”Urlă ca o maimuţă plângătoare”. Toată suferinţa şi nenorocirea lui se datorau localului concurent, deschis în vecinătate, intitulat sugestiv: Gaura Dulce.

Am mai fost la un restaurant, numit Roata. Ce să zic, am mâncat delicii, eu una ador micii – iar în România sunt extrem de buni.

Mi-a plăcut extrem de mult să mă plimb pe străzile din  oraș și prin parc.

Și dacă la Cluj nu prea am avut timp liber și am încercat doar seara să ies undeva, atunci la Sibiu am avut la dispoziție întreaga duminică – mi-am luat liber o zi, după deplasarea de la Cluj.  Așa că după ce ne-am săturat de somn, am mers cu prietenii noștri să bem o cafea în centrul istoric al orașului.  Ne-am plimbat prin Piața Mare din Sibiu –  existentă din anul 1366,  apoi Piața Mică – cunoscută și sub numele de „Ringul cel mic”. Am urmărit și apusul, din Turnul Sfatului – un peisaj puțin spus frumos.

                                         photo made by Irina
vedere din Turnul Sfatului
photo made by Rinat

 

 

 

 

 

 

 

 

Am descoperit un restaurant la care se gătește absolut delicios, dar e nevoie să îl cauți foarte mult, dacă nu ești de pe loc, noi am avut noroc de faptul că prietenii noștri din Sibiu ni l-au sugerat: Syndicat Gourmet.

În acea seară am mai fost la un restaurant, cu o atmosferă total diferită de precedentul, mult mai formală. Simplu: ne era poftă de mici, care nu erau în meniul din localul precedent. Inițial ne simțeam puțin ciudat să comandăm mici la un astfel de restaurant, unde chelnerii erau  îmbrăcați mai elegant decât eram noi, dar pofta de mici era prea mare.

 

Nu a fost totuși suficient, deși era destul de târziu, nu voiam parcă să se termine ziua de duminică, așa că mai târziu am ajuns într-un pub, unde se cânta muzică rock, Live – în maghiară (da, da, în maghiară).

Pisoiul Irinei și al lui Ion, așteptându-i 🙂

 

 

A doua zi dimineața ne-am delectat cu Donut-uri și ne-am pornit spre casă.

 

 

 

 

Pe drum, însă, am mai făcut un popas la Hanul Paprika, unde am comandat, ghiciți… da, da, mici 😀

No bine, cam asta a fost scurt pe doi despre cum e să vezi Sibiul și Clujul într-un timp extrem de scurt și asta combinat și cu jobul. Sincer, aș mai repeta experiența. Adevărul e că atunci când ai la dispoziție mult mai puțin timp pentru vacanță, încerci să savurezi fiecare moment mult mai mult.

 

 

Experiența noastră în Grecia

Suntem în perioada, în care probabil multă lume caută deja oferte de vacanță. Din acest motiv, am decis să vă împărtășesc experiența mea din Grecia, de anul trecut. Ce dificultăți am întâmpinat, ce mi-a plăcut și ce am învățat din experiența de acum un an. Sper să vă ajute acest articol, pentru a vă bucura de o vacanță de nota 10.

Așadar, vacanța noastră în Grecia a fost tare tare frumoasă, la superlativ chiar, însă a început cam așa…

 

IMG_20170917_103243

Înainte de a merge în vacanță noi ne-am documentat mult, din mai multe surse: despre regiune, prețuri, hotel etc. Dacă am fi avut transport personal, nu am mai fi apelat la agenția de turism, mai ales că știam din start la ce hotel vrem să mergem. Am optat pentru Alexander The Great Beach Hotel, de pe Kassandra, Chalkidiki.  Am mers la agenție, ni s-a rezervat camera, ni s-a confirmat că e totul ok, ca peste o săptămână să ne trezim că nu mai e accesibilă camera din hotel. Cred că ați auzit și voi de overbooking.

Ok, după situația asta ni s-a propus un alt hotel, cu All inclusive, noi optasem pentru HB (mic dejun și cină). Iarăși, am citit despre acel hotel, zonă și nu am acceptat noua ofertă din mai multe motive, inclusiv din cauza faptului că hotelul se afla într-o zonă nepotrivită, din care practic nu puteai ieși decât cu mașina.

Ce-am făcut? Am ales singuri alt hotel – Athos Palace (care inițial era pentru noi o rezervă). Hotelul era tare ok, cu o grădină foarte mare, cu o piscină imensă și cu încă una pentru copii – destul de mare și cu topogane. Era pe prima linie, cum se termina grădina, începea plaja. Ni se făcea curățenie în fiecare zi, iar mâncarea era tare bună și staff-ul hotelului tare amabil (iată le mai și fac publicitate gratuită).

 

Am plecat spre Grecia cu autocarul, am mers mai puțin de 24 de ore. A fost suportabil, am stat pe scaunele din spate, care s-au dovedit a fi surprinzător de confortabile, doar că eram lângă climatizor – de aceea a fost cam rece, cuvertura nu prea m-a ajutat la cât de friguroasă sunt.

Ce nu a fost ok cu autocarul. Faptul că ar fi putut staționa la cafenele unde se mănâncă mai bine și care au baie curată. În Județul Vrancea am staționat la un restaurant aparent ok. Însă baia era oribilă, iar mâncarea nici nu mai vorbesc. Când am revenit acasă tot la acest local ne-am oprit, însă noi am mers la un restaurant de alături – pentru evenimente, era ora 08.00 dimineața și evident am avut norocul să nu fie nici un eveniment. Am mâncat o omletă delicioasă și am savurat o cafea bună. Localul se numește Mondrian Events & Garden (în cazul în care treceți pe acolo).

IMG_20170925_101431
Mondrian Events & Garden

În Grecia am ajuns pe la 7.00 dimineața, ne-am lăsat bagajele la hotel și am mers să hoinărim. Învățasem și câteva cuvinte în greacă, ceea ce a fost tare plăcut pentru localnici. Chiar pe fata de la recepție tot în greacă am salutat-o și a rămas surprinsă. Nu e neapărat nevoie să legați propoziții întregi, sunt suficiente cuvinte de salut: (kalimera/kalispera – bună dimineața/bună seara; efharisto/parakalo – mulțumesc/cu plăcere; yassas – bună/pa).

Pentru primul nostru mic dejun, care nu a fost la hotel, am scos din buzunar 12 Euro: două cafele a câte 3,50 euro și două croissante a câte 2.50 euro.

 

Apoi am luat prânzul în localitatea cea mai apropiată – Kallithea. Am mâncat câte o supă din legume, ne-a plăcut (am scos din buzunar 7 euro). Cina deja o luasem la hotel – localizat în Solina – cea mai liniștită zonă, cu cea mai frumoasă plajă. Doar că nu aveai prea multe opțiuni, decât terasa hotelului sau a altor hoteluri din apropiere. Apropo, hotelul la care am vrut să ne cazăm inițial era aproape de al nostru, așa că am mers să îl vedem.

 

Practic zilnic, la amiază vizitam o anumită localitate. Zonele erau diferite una de alta prin relief, prețuri și taverne. Una mai frumoasă ca alta. Unele mai animate, altele mai liniștite. Dacă vreți gălăgie și distracție pe Kassandra Chalkidiki – cele mai animate zone sunt Kallithea și Hanioti.

Ne-au plăcut foarte mult localitățile: Pefkohori și Afytos. Prima era practic la periferia brațului (partea de Sud), avea o pietonală și o plajă îngustă, însă avantajul e că direct de pe plajă poți merge la o tavernă să mânânci ceva. Afytos e acea localitate situată la cel mai înalt nivel al brațului. Dacă ajungi acolo, poți admira o panoramă chiar deosebită: stânci, marea etc. În plus localitatea e veche și poți vedea străduțe înguste, căsuțe vechi – transformate majoritatea în cafenele/restaurante. Când le privești ai impresia că ai ajuns în trecut, iar eu una ador astfel de locuri. Tot în Afytos am fost salutați în limba română, după ce am fost întrebați de unde venim, iar noi la rândul nostru salutam localnicii în greacă.

IMG_1261
Pefkohori
IMG_1295
Afytos

Ne-a mai plăcut și faptul că deseori după ce luam prânzul sau cina în oraș, ni se oferea ceva din partea casei: fructe sau înghețată. Apropo, dintre deliciile pe care le-am savurat în Grecia au fost: musaka din vinete, saganaki – cașcaval prăjit, celebra salată grecească, spanakopita – plăcintă cu spanac, giros, fructe de mare, etc. Privitor la fructele de mare, nu ne-au plăcut deloc midiile (le-am încercat de două ori), unii dintre voi la sigur le preferă, nouă, însă nu prea ne plac. Și dacă tot am dat bani pe ele – am hrănit o pisică din apropiere, care se pare că le adora.

 

 

Mare grijă dacă vi se propune ceva în plus la hotel! De exemplu, în prima seară când am luat cina, înainte de a merge la masă, un fotograf făcea poze la toată lumea (dând impresia că acestea vor fi gratuite), ca a doua zi să le vândă cu 20 Euro – 4 poze (noi am negociat și am luat 3 poze cu 10 Euro, dacă tot ni le-a făcut deja – urma să ni le transmită și în format digital, pe email, dar nici până azi nu le-am mai primit).

Mare grijă la taximetriști! Nu doar iau un preț frumos pentru 5 km distanță, ci te mai duc și în eroare. Am întrebat unde e stația de autobuz și ne-au arătat direcția greșită (ca răzbunare că nu voiam să mergem cu ei). Așa că mai bine întrebați staff-ul de la hotel.

Cât privește ultima zi, după check out ni s-a oferit posibilitatea de a face seara un duș, înainte de plecare (ceea ce nu se întâmplă peste tot) și astfel am putut merge acasă fresh și plini de energie după o vacanță frumoasă. Citește în continuare Experiența noastră în Grecia

Fericirea n-are riduri

Acum ceva timp, citisem romanul Cel care mă așteaptă, de Parinoush Saniee, un roman foarte interesant, de altfel și foarte greu de găsit prin librării (cel puțin cu câteva săptămâni în urmă așa era), îi mulțumesc în acest sens prietenului meu Rinat, care a reușit să facă rost de acest roman,  ca prin minune.

Nu am să comentezt prea mult romanul, cine este curios îl îndemn să îl citească, vreau să mă opresc doar asupra unui aspect… citisem romanul dintr-o răsuflare, vrând să aflu care îi va fi destinul eroinei, iar finalul m-a făcut să mă revolt asupra egoismului copiilor… mă refer la acel moment când mama sau tata vrea să își refacă viața.1393441

Sunt mămici și tătici care își cresc copiii singuri (fie că au divorțat sau partenerul nu mai e în viață), vine un moment dat când copiii cresc, au viața lor, iar mama sau tata vrea să își împartă viața cu cineva, își reîntâlnește dragostea vieții cu care nu a putut fi inițial din mai multe motive (așa cum s-a întâmplat cu eroina acestui roman), deși în societatea în care trăim acest lucru se întâmplă mai rar.

Și iată aici se include ca un beculeț egosimul copiilor, recurg la fraze de genu:”mamă/tată la ce-ți trebuie? Noi vom avea grijă de tine; la vârsta asta? Ne faci de rușine! Unde s-a mai văzut așa ceva? Nu îți este suficientă dragostea noastră?” etc

Copii, nu mai fiți egoiști, dragostea voastră nu poate acoperi singurătatea părinților și-apoi de câte ori mergi să îți vizitezi părinții (dacă nu mai stai cu ei)? Îți imaginezi cum se simte un om fiind singur?

old_couple_3413123

Nu contează vârsta, fiecare om merită să fie fericit, fiecare om merită să iubească și să fie iubit.

Cu toții îmbătrânim, apar ridurile, însă atunci când suntem fericiți, nu simțim aceste riduri, pentru că fericrea n-are riduri, fericirea ne face să uităm de frigul de afară, de golul din suflet de pe urma stărilor depresive, lacrimilor, etc, fericirea ne face să ne simțim din nou copii, să ne bucurăm de fiecare detaliu, să redescoperim lumea, să privim viața altfel.

Nimeni nu poate înlocui o jumătate, nici prietenii, nici părinții, nici copiii… gândiți-vă la asta și lăsați egoismul la o parte.

imag imagine

Viața e atât de frumoasă și scurtă, iar noi pierdem prea mult timp pentru lucruri nesemnificative. Atunci când iubim, egoism nu există; atunci când iubim suntem pur și simplu fericiți și nu contează dacă avem 20, 35, 40 sau 60 de ani, oricând te poți îndrăgosti, iubirea e cea care ne menține sufletul tânăr, pentru că atunci când iubim, nu ne simțim singuri (chiar dacă uneori ne mai certăm sau avem păreri diferite și ăsta e un element al dragostei), pentru că atunci când iubim ne simțim fericiți, iar fericirea e pentru fiecare, fericirea nu are riduri…

Acum, de sărbători, haideți să iubim oameni buni și poate astfel și lumea va fi mai bună…

Sărbători fericite și fiți fericiți nu doar de sărbători!!!

boy-and-girl-love 

De vorbă cu sufletul…

Fiecare dintre noi s-a îndrăgostit, a iubit, a fost rănit și după mai multe dezamăgiri la sigur a zis: s-o ia naibii de dragoste, ce folos să iubești dacă nu ești iubit sau poate nu te simți iubit?!  Mda… aș zice eu, complicat sau poate că noi complicăm totul.

Aseară am avut un vis (ce legătură are visul meu cu începutul acestui articol, o să vă dați seama mai jos), se făcea că urma să suport o intervenție chirurgicală… m-am trezit cu un sentiment ciudat, m-am întrebat ce dată e azi și mi-am dat seama că e 9 decembrie… o zi semnificativă pentru mine, deoarece acum patru ani chiar m-am născut din nou, acum patru ani am avut o intervenție chirurgicală, care ulterior mi-a schimbat viața. A fost pentru mine o experiență pe care nu am să o uit,  nicidecum nu a fost una negativă, fiindcă am avut norocul de medici deosebiți și această intervenție mi-a dat șansa să trăiesc altfel, dar nu vreau să mă opresc la detalii de genul ăsta… aș vrea să vorbesc mai curând despre unele lucruri pe care le apreciem din plin doar în situații critice.

Așa se face că suntem mai buni, că apreciem lucrurile din jur și chiar avem curajul să spunem te iubesc atunci când ni se întâmplă sau ni s-ar putea întâmpla ceva,  atunci când am putea pierde persoana de lângă, atunci când viața ne oferă încercări.

slide_244946_15349

Deseori alergăm după niște lucruri superficiale, vrem bani, un job de vis, vacanțe de milioane; sunt bune și astea, însă sunt altele mult mai importante decât am crede, e vorba de sănătate, de oamenii dragi nouă (familia, prietenii, persoana iubită), oameni care ne apreciază așa cum suntem, care ne iubesc pentru ceea ce suntem, nu pentru rolul social pe care îl avem, cel care te iubește cu adevărat, nu te iubește pentru că ai cea mai bună voce de la radio sau pentru că ai fi vedetă, te iubește pentru că…te iubește…

Deseori pierdem timpul pe site-urile de socializare, în loc să ne vedem live cu cineva.

Deseori un cuplu în loc să stea de vorbă, să petreacă timpul împreună, să se privească… stau ambii sau unul dintre ei cu nasul în telefon, tabletă, pe internet, dar ce vor face dacă unul dintre ei nu ar mai fi în preajmă?! Bineînțeles, atunci ar da orice să fie o clipă lângă persoana iubită, internetul și toată tehnologia nu ar mai avea atâta importanță (deseori din cauza asta uităm și de părinți, în loc să le acordăm atenție, să comunicăm cu ei, pierdem timpul stând pe facebook – e bun și facebook-ul, dar cu măsură).

2qls3y9

Nu avem timp să admirăm natura, să remarcăm Primăvara, să observăm cum înverzesc apoi înfloresc copacii…

Nu avem timp să ne plimbăm prin parc…

Nu avem timp pentru cei dragi…

Nu avem timp să iubim… mereu ne grăbim, de parcă am avea o veșnicie la dispoziție, aici, pe Pământ…

Nimic nu e veșnic, dar s-ar părea că avem tot timpul din lume atunci când totul e bine… greșit, s-ar putea ca viața să nu fie chiar atât de lungă, ar fi bine să trăim din plin momentele, să ne bucurăm de prezența oamenilor care ne iubesc… de toate astea îți dai seama atunci când ești la un pas de moarte, atunci când poate nu mai ai atâta timp, atunci când nu știi dacă te vei mai trezi după ce bisturiul se va atinge de tine, iar atunci când se întâmplă o minune și te trezești auzind aparatul care te ajută să respiri, îți dai seama că într-adevăr VIAȚA e o minune, că atâtea am putea face, doar dacă ne dorim mult, că ziua e mai frumoasă dacă zâmbim, dacă iubim, deși chiar și atunci când iubim deseori nu o spunem. De ce? Pentru că nu avem curaj, pentru că odată ce ne pierdem speranța, e greu să o regăsim, pentru că am suferit deja și ne e frică să nu fim din nou respinși…și așteptăm… așteptăm… dar ce așteptăm și cât? Nu mai pierde ocaziile și nici timpul, că nu le mai recuperezi…

viata-este-frumoasa_poze

Viața e frumoasă, trăiește-o decent și bucură-te de fiecare moment, chiar și de ploaie, savurează fiecare picătură din viața ta și IUBEȘTE (cu inima, cu sufletul)…

vara_ploaie

Ești la mare și nu ai parte de vreme frumoasă?!

SaluTare! Ce să faci dacă ești la mare și nu ai parte de vreme frumoasă? Ai venit să te bronzezi și când colo s-a ascuns soarele după nori și plouă încontinuu… Ei bine vremea nu ai cum să o schimbi, poți schimba însă modul de a petrece vacanța. 

Nu te poți bronza, însă poți să alergi pe plajă, prin ploaie. Sună romantic, nu? Nu uita, însă, după, să faci un duș cald și nu uita de ceai, pentru a evita o posibilă răceală.

 

 La fel ai putea admira împrejurimile, ai putea vedea orașul, te poți plimba prin magazine, să faci terapia prin shopping, gândește-te la faptul că ai posibilitate să exploarezi locuri noi, căci dacă ar fi fost doar soare, ai fi stat doar pe plajă…

De asemenea ai putea privi marea din pensiune sau hotel, ascultând muzică, cu o cafea sau ceai.

Deci, nu uita: nu vremea de afară îți poate strica vacanța, ci atitudinea ta despre vreme.

 

IMG_2229

Nota Bene: Dacă într-adevăr îți dorești o vacanță fără griji, atunci:

  • planifică-ți vacanța din timp;
  • gândește-te exact la ceea ce vrei să faci în vacanță,
  • analizează bine unde vrei să mergi și cu cine;
  •  MARE ATENȚIE la ce-ți pui în bagaj, nu-ți lua prea multe lucruri, ia doar ceea ce e necesar și primordial, atât pentru vreme frumoasă cât și pentru vreme posomorâtă;
  • fă cumpărăturile de rigoare înainte de vacanță;
  • analizează bine ofertele pentru a o alege pe cea optimă;
  • nu cheltui prea mulți bani, fă economii înainte de concediu, pentru a te răsfăța cu ceea ce vrei în vacanța ta;
  • gândește pozitiv și spune-ți  că vei avea parte de o vacanță frumoasă și fără griji.

p.s. Pentru alte sugestii de vacanță, ASCULTĂ RUBRICA: RadioCabinetul Recomandărilor Vacanței fără Griji, în fiecare zi, de luni până vineri, în cadrul emisiunii Express Muzical (de la 10.10 până la 12.00), pe 100,5 FM Chișinău sau: http://www.trm.md/ro/actualitati-online/

O vară de vis să aveți!!!

 

 

 

 

http://trm.md/ro/o-vedeta-la-psiholog-rmm/

http://trm.md/ro/o-vedeta-la-psiholog-rmm/

 O Vedetă la Psiholog… Tablou psiho-spiritual al muzicianului

 

Emisiunea în care descoperi vedetele dintr-o altă perspectivă, unde predomină discuțiile sincere despre viață.

Abordăm împreună cu interpreţi, textieri, compozitori din Republica Moldova subiecte profunde şi complexe: relaţia dintre el şi ea, eşecul şi succesul, prietenia dintre bărbat şi femeie, echilibrul muncă–viaţă privată şi multe alte teme cu accent psihologic, utile și interesante.

Pentru că „viaţa e plină de psihologie”, te şi îndemnăm să nu ratezi emisiunea în fiecare joi, de la 20:15.