Apartamentul cu bucluc

Ei bine, să vă povestesc despre o experiență de neuitat, într-un apartament situat în centrul istoric din Cluj, închiriat în 2018 – când am mers într-o deplasare de serviciu.

Aveam nevoie de un apartament pentru 3 zile, și cum check-in-ul se face abia la ora 14.00, ar fi trebuit în mod normal să stau în frig undeva sau în cel mai bun caz să găsesc o cafenea la 6.30 dimineața când ajungeam la Cluj – ceea ce e practic imposibil.

Așa că în ciuda faptului că mi-ar fi plăcut să optez pentru un alt apartament, am ales unul mai convenabil din acest punct de vedere – puteam să fac check-in-ul la ora 9.00.

20200511_202734Din fotografiile de pe site apartamentul părea frumos, aristocratic. Dar una mie mi se părea prea mare (avea un tavan extrem de înalt) și sincer mi-e cam frică mie de locuințele astea de acum 100 de ani – cam exagerez aici, da’ tot pe acolo.

Așadar, până la urmă am făcut rezervarea. Am urcat în autocar și a doua zi, pe la 6.30 eram deja în Cluj. Buuun, ce să fac eu până la 9.00?! M-am plimbat puțin prin centrul istoric, dar era noiembrie, cât puteam să mă plimb prin frig?! Pe la 7.15 am mers la Panemar – o patiserie, care era deschisă ca prin minune, unde m-am încălzit cu un ceai. Dar nici acolo nu mai puteam sta atât de mult, nu e cafenea totuși, chiar dacă sunt mese, în plus oamenii intră și ies mereu. Era ușor trecut de ora 8.00, dar cafenelele încă nu erau deschise, cel puțin nu alea din apropiere, așa că am mai făcut o plimbare, între timp s-a încălzit nițel și până la 9.00 iată-mă la adresa apartamentului.

Când am văzut intrarea, mi se părea că sunt într-un film din alea detectiv (când rezervi un apartament e bine de văzut și clădirea pe din afară – păcat că nu am făcut o fotografie). Era o construcție veche, cu schele pentru reparație în jur, apartamentul fiind într-o scară în care erau în total doar două apartamente, ușa de afară ce-i drept se închidea cu cheia. Sub scara blocului era un club de noapte, iar în bloc niște birouri ciudate (probabil pentru administratorii clubului). Apartamentul –  la fel de impozant ca și în fotografii, dar arăta mult mai rău (la capitolul curățenie mai lăsa de dorit). Era într-un stil aristocratic într-adevăr, probabil cândva acolo fiind un birou ceva pentru juriști.

Cum intrai în apartament urcai direct niște scări, care duceau într-o bucătărie improvizată, apoi era livingul si apoi dormitorul. Baia era maaare, toate odăile aveau intrare una după alta. Peisajul de la geam era sumbru – într-o curte veche, înconjurată de o clădire la fel de veche. Mi-am luat cheia de la proprietar și primul lucru la care m-am gândit a fost un duș. Apoi am ieșit la o plimbare. Însuși faptul că mă știam singură în toată clădirea aia era înfricoșător, în plus seara lumina de pe scară se conecta automat, dar abia după câțiva pași buni.

Noaptea pentru mine a fost una albă, în primul rând cazanul făcea niște zgomote o dată la ceva timp, încât aveam impresia că cineva încearcă să îmi spargă ușa de la intrare. În al doilea rând se auzea muzica de la clubul din subsol (mai bine zis bubuitul), iar la fiecare oră aromatizatorul din cameră era programat să scoată câte un puf de parfum. Păi iată eu la fiecare oră mă și trezeam din cauza acestuia. Credeam că voi reuși să dorm măcar puțin dimineața, dar și aici ghinion, dormitorul avea un fel de geam deasupra patului (în tavan) – probabil puteai să vezi stelele de acolo, însă de fapt vedeai porumbeii dimineața, care făceau puțină gălăgie plimbându-se pe acolo.

Screenshot_20200511-202339_Video Player

Așa că într-un final noaptea mea a fost una de coșmar, poate abia două ore dacă am apucat să dorm, iar a doua zi aveam un eveniment important pentru care și venisem. Nu știu cum, dar am reușit ca prin minune să fiu energică toată ziua și să nu îmi fie practic deloc somn. Următoarea zi a fost una mai puțin înfricoșătoare, pentru că ajunsese și soțul meu la Cluj (știind că de una singură îmi este frică), iar apoi și niște prieteni cu care în week-end am mers la Sibiu. Și lor la fel ca și mie li s-au părut apartamentul frumos, dar ciudat (cu prea multe zgomote).

De atunci am înțeles o dată în plus că apartamentele aristocratice (cu tavan înalt) nu sunt de mine. Cu siguranță m-aș fi simțit mult mai bine în primul apartament, pe care mă gândisem să îl închiriez inițial (sau eventual dacă aș fi optat pentru hotel),  dar probabil că nu aș fi avut acum ce povesti. Așa că orice experiență pe care o trăiești are un sens și te învață ceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s