Cum ar fi să te pomenești, acum cel puțin 70 de ani, într-un sat cu ateliere meșteșugărești, case din lemn, moară de piatră pentru măcinat porumbul/mălaiul și cotlon – cuptor țărănesc, amplasat în curte, unde se gătește mâncarea?!
Pentru asta nu e nevoie să inventezi masina timpului, e suficient să mergi la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, numit și Parcul Național Etnografic ”Romulus Vuia” ori mai simplu: Muzeul satului, din Cluj.
Parcul a fost fondat în 1929, de către profesorul Romulus Vuia – de unde vine și numele muzeului. Acesta se află în apropiere de pădurea Hoia – una dintre cele mai mari păduri ale Clujului, considerată și cea mai înfricoșătoare pădure din lume, din cauza diverselor mituri care circulă în jurul acesteia (la acest subiect revin altădată, într-un alt articol), în articolul de față, însă, vorbim despre muzeul satului.
Așadar, cum să ajungeți la muzeu. Dacă sunteți deja la Cluj-Napoca și ajungeți în Parcul Cetățuia, de acolo e simplu – pentru că muzeul satului e pe continuarea dealului din Cetățuia. Cu mașina e și mai simplu, iar parcarea e gratuită – de-a lungul parcului.
Costul biletului este de 6 Roni, iar în parc puteți să vă plimbați descoperind căsuțele (inclusiv casele-atelier – unele ateliere fiind, în acest sens, chiar în casa în care locuia omul) și gospodării complete, ce reprezintă mai multe zone din Transilvania: Maramureș, Bistrița, Mocănimea Munților Apuseni (satele din Sud-Estul Apusenilor) etc.
Apropo, parcul ”Romulus Vuia” este primul muzeu etnografic în aer liber din România și al șaselea din Europa.
parcă e casa Babei Cloanța :))
Accesul în gospodăriile din parc este permis. Astfel plimbându-te prin parc și intrând pe poartă de la o căsuță la alta, te pomenești că te simți pășind în alte timpuri: gardul, construcția caselor, hambarul, fântânile – totul arată autentic. Și irevocabil te îndrăgosteși de acel loc, unde regăsești liniștea de la țară și tradițiile strămoșilor.
În plus, în ziua în care am vizitat parcul am întâlnit și un grup în straie naționale/ cel mai probabil un ansamblu etnofolcloric, care avea un program cu dansuri și cântece – ce se auzeau cândva în sat în fiecare duminică.
Este incredibil faptul că deși acest parc se află în oraș, în momentul în care ajungi la destinație pur și simplu te deconectezi de la tot ce înseamnă urban. La un moment dat ai impresia că te afli undeva departe, timpul parcă se oprește în loc și nu mai știi în ce dimensiune ești. Plimbarea noastră a durat cam o oră, însă energia pe care am acumulat-o a fost pentru întreaga zi.
Când vine vorba de pârtii și respectiv o vacanță la munte cea mai cunoscută opțiune este Poiana Brașov. Dar ce faci, dacă te afli mai departe de Brașov, de exemplu la Cluj (fie că te-ai mutat recent și nu cunoști încă locurile, fie ai venit în vacanță), dar vrei totuși să ajungi și la munte?!
Ei bine, există opțiuni în acest sens și în apropiere de Cluj-Napoca, ce-i drept mai puțin cunoscute de majoritatea, dar extrem de deosebite.
Mărișel
pârtia de schi din Mărișel
Una dintre acestea ar fi Mărișel – cel mai întins platou montan locuibil, aflat la doar 50 km de Cluj. Localitatea se află în Munții Gilău, care fac parte din Munții Apuseni, fiind așezată pe un platou înalt de 1250 m. În sezonul cald poți face drumeții montane, poți vizita Muzeul Satului, Barajul Beliș, Țâcla Gavrii – un loc aproape secret, deoarece nu există marcaje turistice. Probabil, pentru că e destul de periculos locul, fiind vorba de o piatră ascuțită (de unde și denumirea de ”țâclă”) și respectiv un perete de stâncă extrem de înalt. Pentru a afla cum ajungi acolo mai curând întrebi de localnici.
Nu departe de Mărișel este și Împărăția lui Zamolxe – din Valea Răcătăului, care are o legendă aparte. Este o zonă, care amintește parcă de un ”altar”, localnicii îi mai spun ”la scăriță”. E vorba de niște stânci foarte mari, astfel dacă faci fotografii dintr-un anumit unghi parcă seamănă cu niște figuri de bărbați în stânci. În sezonul cald neapărat vom trage o fugă să vedem ”fenomenul”.
Iarna poți merge la pârtia de schi, amenajată în localitate – potrivită pentru cei începători, dar și pentru cei cu experiență în schiat.
Dacă tot vrei să ajungi la Mărișel, poți trece pe drumul care intersectează comuna Măguri-Răcătău, ce oferă un peisaj splendid pentru cei care iubesc muntele. Apropo, această comună are pe teritoriul său șapte zone naturale protejate. Dintre acestea face parte și Defileul Răcătăului sau mai cunoscut ”Împărăția lui Zamolxe”, despre care am adus vorba mai sus.
Măguri – Răcătău
În sezonul cald neapărat vom merge să descoperim și alte zone din Mărișel și Măguri-Răcătău, dar până atunci ne delectăm cu pârtia și schiatul.
Când vine vorba de marketing avem foarte multe alternative pentru a promova un produs, un serviciu sau o istorie chiar. Unii, însă, preferă calea mai ușoară, tocmai de aceea nici succesul nu e de durată. Astăzi sunt în vogă influencerii și tot mai multe companii caută să colaboreze chipurile cu influenceri, crezând că asta le-ar aduce succesul. Dar nu e valabil decât pentru audiența acelui ”influencer”, care crede tot ce spune acesta. Orice antreprenor sau Director de Marketing care se respectă și ține la brandul său își va dori să aibă mai mulți clienți, respectiv un succes de durată, ceea ce înseamnă că va apela la o strategie de marketing ce funcționează cu adevărat eficient.
Așadar, aparent cu toții știm de puterea marketingului și de cât de importantă e strategia de marketing atunci când vrei să vinzi ceva. La acest capitol nu fac excepție nici cărțile. Ca să vinzi bine o carte e nevoie de un marketing bun.
Chiar dacă trăim în era consumului în care se cumpără muuuult și des, mai sunt oameni care fac cumpărături echilibrate, în funcție de necesități și posibilități. Din această categorie fac parte și eu, mereu am fost atentă la ceea ce cumpăr și mă gândesc de două ori înainte să achiziționez ceva. Dar, recunosc faptul că unele strategii de marketing sunt atât de bune, mai ales alea în care clientul primește surprize, reduceri sau careva bonusuri la achiziția unui produs, încât pur și simplu te tentează să cumperi și tu.
Am pomenit ceva mai sus de cărți. Recent mi-a atras atenția două anunțuri în acest sens, în care se vindeau două seturi de cărți. Nu știu dacă vouă vi s-a întâmplat, dar pe mine pur și simpul m-a încântat strategia de marketing, poate și datorită faptului că am lucrat 3 ani în domeniu (Comunicări de Marketing și Copywriting). Așa că am decis să fac o excepție și să cumpăr acele cărți, anume pentru strategia de marketing.
Primul set includea 4 cărți și câteva surprize: un set de bijuterii format dintr-un lănțișor cu pandativ + o pereche de cercei și două scrisori din partea autorului, scrise de mână, prin care astfel își exprima mulțumirea față de cititor. Întregul set era la doar 49 de Roni.
Al doilea set includea 7 cărți, scrise de un medic, care are și o istorie de viață interesantă (iar istoriile la fel vând). O parte din cărți sunt romane, iar altele despre medicina povestită pe înțelesul tuturor (acesta fiind chiar și titlul uneia dintre cărți). Apropo, doctorul a mai scris și cărți pentru copii. Pe lângă setul de cărți, ce era la 100 de Roni (luate separat aceleași cărți costau mult mai mult la un loc), am mai primit din partea autorului o cană de recunoștință și 3 artprinturi (pot fi folosite și ca semne de carte) cu sfaturi pe care să le aplici zilnic pentru un mod de viață sănătos și bună dispoziție. Și încă un bonus: Livrarea Gratuită!
Așadar, pe lângă surprizele și reducerile oferite, și într-un caz și în celălalt, mai era vorba de o abordare potrivită față de client, ori anume aceasta ar fi strategia cea mai bună de marketing: abordarea potrivită față de clientul tău. Nu sunt adepta ideii ” clientul are mereu dreptate”. Să recunoaștem, nu e chiar așa în toate situațiile, însă loc de amabilitate mereu este. Orice client își dorește să se simtă important, apreciat, iar dacă se va simți ca atare va și cumpăra mai mult. Asta pentru că deseori oamenii cumpără anumite lucruri nu neapărat pentru necesități (vorbesc de cei care își permit să achiziționeze de exemplu branduri cunoscute), ci pentru felul în care se simt având acel produs: fie că e vorba de adidași, cosmetică sau bijuterii ori chiar de cărți. Apoi, acești clienți mulțumiți vor recomanda produsul achiziționat și prietenilor, iar cea mai bună reclamă este anume asta: recomandarea în lanț, de la un prieten la altul.
Uneori ideea de marketing ajunge la client, dar și în acest caz el va rămâne fidel, dacă abordarea față de el este una pozitivă, și nu doar abordarea, ci și experiența trăită achiziționând acel produs (de aceea mare atenție și la calitatea produsele voastre).
În concluzie:
Dragi antreprenori și directori de companii, abordarea pozitivă față de clienul vostru este primordială și are un factor decisiv atât la imaginea brandului vostru, cât și la numărul de vânzări.
Dragi consumatori, nu cumpărați chiar orice (mai ales dacă nu aveți nevoie), oricât de bună ar fi strategia de marketing (și cu această concluzie le dau teme pentru acasă antreprenorilor și celor care elaborează strategiile de marketing) 😀
Dacă vrei să te deconectezi cu adevărat de absolut tot, atunci poți opta pentru o escapadă în Maramureș – acolo unde tradițiile românești încă se mai păstrează, acolo unde oamenii merg la biserică în fiecare duminică, în straie naționale, unde horinca e la ea acasă, iar bunul simț e în capul mesei.
Noi am fost în satul Breb, județul Maramureș, iar pensiunea unde ne-am cazat nu avea nici TV, nici Wi-Fi, deci numai bun să te bucuri de natură și liniște.
De ce am ales tocmai satul Breb? Adevărul e că eram în căutare de pensiuni și cum am rezervat în ajun, am avut norocul să găsim o căsuță liberă la pensiunea ”Creasta Cocoșului”, care ne-a și plăcut. Era vorba de un resort cu mai multe căsuțe – fiecare căsuță având două sau trei dormitoare și tot atâtea băi – deci, ideal pentru familie. Cabana era în totalitate din lemn, până și mobilierul.
Satul Breb – situat la câțiva km de drumul principal, care leagă Baia Mare de Sighetu Marmației (pe la Cavnic) – se remarcă prin faptul că majoritatea caselor și porților sunt din lemn, iar unele căsuțe au fost cumpărate și renovate de prințul Charles. Respectiv unii săteni, care locuiesc lângă acele căsuțe sunt numiți ”vecinii prințului”. Apropo de porți, cu cât acestea sunt mai mari cu atât gospodarul e mai înstărit. Iar uneori la o poartă mare și sofisticată se lucrează aproximativ 6 luni și cam vreo 6 meșteri. Când intri în sat, tot pe o poartă intri, un fel de ”Bine ai venit în satul nostru”!
Satul a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1360 cu denumirea Villa Olaharis sau Hadpatakfalva – însemnând satul pârâului cu brebi. Iar numele actual există din 1715 și vine respectiv de la o specie de castori – astăzi dispăruți, iar cândva foarte răspândiți în zonă, care se mai chemau Brebi.
Așadar, cum să ajungi la Breb?! O să citez ”De vrei la Breb să ajungi, de la Sighet te îndrepți spre Cavnic. Iar de la Baia Mare de pornești, o apuci spre Sighetu Marmației, da musai tăt pe la Cavnic. După vreo 50 km de drum îi vide poarta Brebului și ieșind di pă drumu țării a trebui să cobori cam 1,5 km până în sat” – ar spune un maramureșan (textul este preluat din cartea editată de ”Coconii din Breb”).
Când am ajuns la pensiune am fost întâmpinați cu horincă – băutură alcoolică din fructe, distilată de două ori sau cu alte cuvinte rachiu, țuică, tărie (spuneți-i cum vreți), în Maramureș se numește horincă.
Adevărul e că pe noi ne-au întâmpinat prietenii cu care am fost, iar pe ei, care au ajuns mult mai devreme decât noi, i-au întâmpinat gazdele pensiunii, urându-le ”Bun venit în Maramureș”!
Da, oamenii sunt tare de treabă în acea regiune și chiar dacă nu te cunosc, prin sat îți dau binețe, așa cum se obișnuiește în sat, de altfel.
Cabana unde ne-am cazat
o altă căsuță din resort
Noi am stat în Breb cam o zi și jumătate (pe la mijloc de februarie), deci ceea ce am reușit să facem a fost o plimbare prin sat, admirând porțile de lemn și casele deosebite. Am ajuns până la vechea biserică de lemn și desigur am înghețat zdravăn (afară erau cam -11 grade).
Biserica de lemn din Breb
Planificasem să mergem și la săniuș, dar imediat cum am ajuns la pensiune după plimbare, nu am vrut decât să ne încălzim cu un ceai bun. Aici atenție pentru iubitorii de ceai: la pensiune lipseau ceainicul și aragazul. Puteai apela doar la staff, care era extrem de amabil. Dacă, însă, voiai ceai pe la ora 20.00 sau 21.00, nu aveai nicio șansă, pentru că puteai face comenzi de mâncare ori băutură până la cel târziu 20.00. Dar știu că nu toată lumea e iubitoare de ceai la ore mai târzii, cum suntem noi.
Cel mai fain loc din pensiune, care mie una pur și simplu mi-a plăcut era geamul de la etajul doi, din dormitor: imens, cu un pervaz mare pe care erau niște pernuțe – locul ideal să citești o carte, să te bucuri de un ceai/o cafea sau să admiri peisajul de afară (poți desigur să stai și cu nasul în telefon, dar asta o poți face și acasă).
De mâncat am mâncat atât de copios, încât ne-am simțit ca la nuntă: platouri cu cârnați, brânză, slănină, ouă, plăcinte, sarmale. La ceai și cafea mereu ne aduceau dulceață, miere.
Ce ține de omletă, cu toată modestia, dar o fac totusi mai bună eu 😀
Cam așa a fost escapada noastră. Pe la vară poate revenim prin Breb și alte localități din Maramureș -acolo unde oamenii sunt gata să te invite la ei acasă, dornici să stea la povești și bucuroși să te îndrume spre locurile cu care se mândresc.
Acum doi ani (mai exact la sfârșitul lunii mai, 2018) am vizitat pentru prima dată Clujul. Peste jumătate de an am revenit într-o deplasare de serviciu, iar peste încă jumătate de an m-am și mutat aici.
Nu am prevăzut că peste un an și două luni de la prima vizită voi ajunge să și locuiesc la Cluj. Lucrurile au venit de la sine. Dar se spune că nimic nu e întâmplător.
Clujul este situat în Transilvania- o zonă extrem de frumoasă. Se vorbește multă maghiară, iar accentul românilor de aici este unul interesant și melodios. Oamenii în general sunt foarte calzi și pentru ei nu are nici o importanță din ce zonă vii.
Timp de aproape un an, de când m-am mutat aici am reușit să descopăr tare multe locuri (și încă mai urmează). Adevărul e că orașul nu este foarte mare și ar fi câteva atracții. Dar și mai frumoase sunt împrejurimile. Asta e partea bună să stai în Cluj – ai unde să mergi în week-end și sunt tare multe de văzut, câteva locuri ar fi:
Cheile Turzii, Salina Turda;
Sighișoara – orașul medieval, Sibiu, Oradea;
Cetatea Devei, Castelul Corvinilor – pentru cei pasionați de istorie;
Transfăgărașan, Transalpina – pentru cei care vor să facă o escapadă în natură;
Arieșeni – acolo unde sunt multe obiective turistice: de la peșteri și muzee și până la cascade și pârtii – dar despre locurile din împrejurimi în următorul articol.
Ei bine, să începem cu câteva dintre locurile pe care le puteți vizita la Cluj-Napoca. Apropo, după ce am scris acest articol mi-am dat seama că am foarte puține imagini din Cluj (mereu se întâmplă așa, te gândești că ai timp să faci poze), așa că zilele trecute mi-am luat telefonul (încă nu am un aparat foto) și am ”colindat” Clujul ca un turist, până mi s-a descărcat complet bateria de la telefon.
Așadar:
Iulius Parc – vedere de la terasa din Iulius Mall
Iulius Parc sau i se mai spune Parcul Gheorgheni – situat chiar lângă Iulius Mall este o zonă potrivită pentru relaxare. Ai putea să savurezi o limonadă sau să mănânci un langoș stând chiar pe gazonul din parc (care e îngrijit și curat). În parc este și un lac ce îți bucură ochii – toată lumea care vine la mall sau muncește în apropiere își face puțin timp să treacă prin parc – unde sunt plasate și niște boxe pentru a asculta muzică relaxantă. În acest parc se desfășoară diverse evenimente, iar în 2019 tot aici a fost și cea de-a treia ediție a Cluj Craft Beer Festival – eveniment dedicat berii artizanale și fabricilor independente din România.
Parcul Iulius
Parcul Central Cluj ”Simion Bărnuțiu” – un parc cu o lungime de 900 m și cu o istorie ce începe în anul 1837. Te poți relaxa în preajma havuzului, pe o bancă sau lângă lacul parcului – unde ai și opțiunea să te plimbi cu o barcă (uneori ai ocazia să vezi și lebede plimbându-se pe lac). Tot lângă lac e și restaurantul-terasă Chios, iar în apropiere se găsește și Casino-ul Centrul de Cultură Urbană Cluj – un monument istoric construit la finalul secolului XIX – astăzi fiind un loc pentru diverse evenimente culturale din Cluj.
Apropo, găsiți parcul între străzile Independenței și strada Cardinal Iuliu Hossu, acesta fiind delimitat de Cluj Arena – la Vest, de Teatrul Maghiar de Stat – la Est, de râul Someșul Mic – la Nord.
Intrarea în parc
Casino-ul Centrul de Cultură Urbană Cluj
Lacul CHIOS
scările spre restaurantul CHIOS
Casino-ul Centrul de Cultură Urbană Cluj
Parcul Cetățuia – un parc care se află în vârful unui deal cu același nume și de unde poți admira întregul oraș (având o panoramă splendidă). Cândva a fost o fortificație habsburgică construită între anii 1715 – 1735, ideea aparținându-i arhitectului militar Giovanni M. Visconti. Astăzi parcul este unul dintre cele mai vizitate locuri din Cluj – fiind un obiectiv turistic foarte atractiv pentru priveliștea de care ai parte odată ajuns sus pe deal.
Piața Unirii – un obiectiv turistic și un simbol al orașului. Tot acolo găsești Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail și Monumentul lui Matia Corvin – unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei (cunoscut ca și Mateiaș). Capătul vestic al străzii Iuliu Maniu impresionează prin două clădiri care sunt absolut simetrice, ca în oglindă – de aceea i se mai spune și Strada în Oglindă din Cluj – fiind un monument istoric și arhitectural unic din Transilvania (proiectul clădirilor a fost realizat de către arhitectul Ignac Alpári în anul 1897, construcția începând cu un an mai târziu) – momentan una dintre clădiri e în renovare, de aceea nu am putut prinde în imagine clădiriile în întregime.
Piața Unirii
Monumentul Matia Corvin
Strada în Oglindă
Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail
Piața Muzeului – cea mai veche piață din Cluj, numită în trecut Piața Mică. Astăzi e o zonă pietonală mereu populată și animată. Este un punct de atracție pentru toți cei care vor să se relexeze la una dintre numeroasele terase și să admire monumentele istorice, cum ar fi Biserica Franciscană, Obeliscul Carolina sau Palatul Mikes (construit în secolul al XVIII-lea, după modelul Palatului Bánffy din Cluj – cu același nume este și castelul din Bonțida).
Biserica Franciscană
Obeliscul Carolina (în spate: Palatul Mikes)
Tot în Piața Muzeului se găsește și Casa Memorială ”Regele Matei Corvin” – locul de naștere al marelui principe al Transilvaniei și regele Ungariei. Casa a fost utilizată ca și spital, ulterior a funcționat ca și muzeu, după al doilea război mondial s-a transformat în colegiu, iar astăzi este un bloc universitar – Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. În apropiere de Casa Matia se mai află Casa Tipografului/Casa Heltai și Casa Tauffer – astăzi cafenea exclusiv de jazz si blues.
Casa Memorială Matei Corvin
Piața Mihai Viteazul – cândva în acest loc era un târg, iar astăzi este unul dintre locurile de referință ale orașului, numele venind de la statuia lui Mihai Viteazul – primul Domnitor care a unit provinciile istorice ce formează azi România.
Canalul Morii – cu o lungime de 7,2 km a fost construit inițial (în secolul XVI) pentru a păstra curățenia în oraș (pe atunci vechiul oraș roman Napoca), iar astăzi reprezintă un posibil loc de agrement (str. Andrei Șaguna fiind amenajată ca stradă pietonală, având și un aer boem). Mie una această zonă îmi amintește parcă de Veneția (văzută doar pe net deocamdată). Voi găsiți vreo asemănare?
Grădina Botanică Alexandru Borza – pe care cel mai bine e să o vizitați în sezonul mai cald – de exemplu la sfârșitul primăverii (zic asta pentru că noi am văzut-o toamna). Dar dacă cumva vă aflați la Cluj în perioada rece a anului, ați putea vizita cel puțin Muzeul Botanic din incinta Grădinii Botanice. Veți admira lumea vegetală din plin!
Alte atracții ale Clujului ar mai fi: Parcul Rozelor, Plaja Grigorescu, Sala Polivalentă din Cluj-Napoca (spațioasă și multifuncțională, unde se organizează diverse evenimente), Parcul Etnografic Național Romulus Vuia, de ce nu Complexul Sportiv Gheorgheni – cel mai modern complex sportiv din Cluj – acesta dispune de mai multe tipuri de teren, astfel puteți fie să faceți sport (de la exerciții fizice, alergat – fiind dotat și cu o pistă specială în acest sens – și până la fotbal) fie pur și simplu să vă plimbați.
Cu siguranță dacă sunteți în Cluj sau planificați să veniți ați dori să gustați și deliciile din zonă. Ei bine sunt câteva localuri, unde veți putea savura bucate tradiționale extrem de gustoase.
Euphoria Biergarten – a fost primul local unde am mers să mâncăm prima dată când am vizitat Clujul. Ne-a plăcut, mâncarea este delicioasă, iar personalul amabil, în plus terasa e tare faină – e tot ce ai nevoie pentru a începe ziua frumos sau a te relaxa la cină.
Vărzărie – e un local foarte simplu, aparent pare o cantină (poate nu o să vă placă la prima vedere felul în care arată) însă mâncarea este foarte bună și deservirea e ok. Puteți încerca acolo Varza a La Cluj (un adevărat deliciu).
Roata – un restaurant cu o atmosferă relaxantă, mâncare tradițională tare bună – meniurile sunt pentru adevărații gurmanzi.
Casa Dacilor (Hanul Dacilor) – nu doar mâncarea e tradițională, dar și atmosfera (restaurantul se găsește chiar lângă Iulius Mall – una dintre intrările în restaurant fiind chiar prin mall).
Maimuța Plângătoare – un restaurant select, cu o istorie captivantă. Chelneri foarte amabili, mâncare bunicică.
Samsara Food House – cunoscut prin meniurile vegetariene, vegane și raw vegane.
La nu Știu Cine – situat în Piața Muzeului. Aici găsiți cele mai bune clătite, pe care le puteți savura cu un ceai bun sau o cafea minunată. Dacă ar fi avut și terasă ar fi fost perfect (poți lua clătitele și la pachet).
Dacă sunteți în căutare de un local doar pentru atmosferă (și nu pentru mâncare), dacă vreți doar să savurați o cafea dimineața + un peisaj minunat sau să vă relaxați seara cu prietenii la o bere – atunci mergeți la Bricks (noi nu am rămas foarte încântați de meniu, dar peisajul de acolo e drăguț) sau la Casa Boema – unde e mereu aglomerat, dar atmosfera e faină (asta dacă mergeți doar pentru atmosferă).
Deocamdată cam atât despre Cluj. Aș menționa doar că cel mai bine e să vizitați orașul (și nu doar Cluj-Napoca, ci oricare alt oraș) toamna sau primăvara (în zile mai răcoroase) – deoarece căldura te epuizează. Vara este ideală pentru mare și munte.
p.s. Dacă aveți anumite curiozități despre oraș, nu ezitați să lăsați un comentariu și vă răspund cu drag. Mai jos găsiți și o galerie cu imagini de prin Cluj-Napoca.
Maia este o tânără perseverentă și extrem de pozitivă, care a ajuns să lucreze însoțitoare de bord. A călătorit pe 3 continente și a văzut peste de 30 de țări. A locuit 5 ani în Constanța, 2 ani în Belgia și aproape un an în Arabia Saudită. A avut parte de multe peripeții, iar ”printre nori” se simte pur și simplu minunat.
Prima țară pe care a vizitat-o a fost Ucraina, iar destinația în care a plecat pentru prima dată de acasă pe o perioadă mai mare de timp a fost Olanda. Acolo a mers cu un program de schimb cultural timp de un an și tot acolo a început să iubească călătoriile. Astfel a hoinărit noaptea pe străzile din Paris, Berlin, Budapesta, Viena. A avut parte de peripeții demne de un scenariu de film, i s-au furat actele, a rămas fără bani – dar toate au fost pentru Maia provocări pe care le-a depășit cu brio.
Dacă te-ar interesa o carieră de însoțitor de bord sau pur și simplu îți plac aventurile și călătoriile, atunci citește povestea Maiei, care te-ar putea inspira.
Apropo, din experiența Maiei:
cele mai savuroase croissante sunt în Franța;
cel mai frumos oraș (de poveste) este Praga;
cele mai romantice: Parisul și Veneția;
iubitorii de istorie și muzee în aer liber se pot regăsi la Roma;
cea mai bună muzică clasică e la Viena;
când simți nevoia de forfotă, arhitectură modernă, mall-uri imense trage o fugă în Dubai;
iubitorii de vreme ploioasă își vor bucura sufletul în Europa de Nord;
în Olanda ai parte de libertatea și confortul cu care te poți plimba cu bicicleta pe orice stradă, oricât ar fi de aglomerat;
cel mai verde oras e Chișinăul.
Dinant, BelgiaAl-Khobar, Arabia SaudităParisTenerifeMont BlancCharleroi, Belgia
Una dintre peripețiile Maiei a fost în Ungaria. Într-un internet cafe i s-a furat poșeta în care era și pașaportul. Poliția nu a întreprins absolut nimic, chiar dacă a urmărit făptașa pe camerele de supraveghere (a deschis doar un proces verbal și i-a zis Maiei că o vor anunța imediat cum vor afla ceva). Ambasada Moldovei îi sugera să își facă un pașaport provizoriu și să se întoarcă în Moldova (iar ea de fapt urma să revină în Olanda).
Atunci a început o ”investigație” pe cont propriu, împreună cu Natalia – prietena cu care venise în Ungaria. Așadar în ziua următoare au venit din nou la acel internet cafe și se pare că făptașa iar a trecut pe acolo având de data asta ”un alt look”, iar poliția din nou nimic. Atunci Maiei i-a venit ideea să urmărească doamna care i-a furat geanta, dându-i de înțeles absolut direct faptul că nu va scăpa de ea până nu îi întoarce poșeta cu actele. Astfel persoana cu pricina a ajuns într-un mall – acolo Maia a apelat la ajutorul domnilor de la pază, care au ascultat-o, apoi au condus-o în oficiul lor, unde aveau mai multe obiecte uitate/pierdute prin mall, printre care era și poșeta ei. Doar banii chash lipseau, dar nu mai conta, oricum nu mai avea mulți. A putut astfel să se întoarcă în Olanda – unde era în acel program de schimb cultural.
În momentul în care și-a recuperat actele o sunase domnul de la ambasada Moldovei, ca să o convingă sa lase spionajul și să meargă la ambasadă pentru a obține un pașaport provizoriu. ”Dupa ce i-am spus ce s-a întamplat, a început cu laude și afirmații de apreciere, care nu își aveau locul, eram prea dezamagită de ei. Nu regret această experiență, nimic nu e întâmplător, deoarece din acea zi, am înteles că avem mult mai multă forță, resurse și curaj decât știm, trebuie doar să le conștientizăm, să le folosim și să credem în noi, uneori poate fi greu, dar nu și imposibil” – spune Maia.
Grand-Place de Bruxelles
Cum ai ajuns însoțitoare de bord?
Am avut o perioadă de aproape 5 ani în care nu prea am călătorit, simțeam că trebuie să revin la acest stil de viață, să fac ceea ce îmi place. Într-o zi am descoperit site-ul ”Vreau să fiu Stewardesa”, am accesat pagina și mi-a plăcut ce am găsit acolo, ofereau cursuri de formare pentru ce-i care vor să îmbrățișeze această meserie, am contactat reprezentații și m-am și încris la cursul ce urma.
Acolo am devenit și mai convinsă că sunt pe drumul cel bun, ulterior am mers la recrutările ce se organizau la Bucuresti. În scurt timp am început să muncesc pentru Ryanair și m-am mutat în Belgia fără nici o ezitare. Ador experiențele noi, sunt o binecuvântare pentru mine și nu am nici o problemă să mă mut mâine la celălalt capăt al lumii. Cred că lumea e prea frumoasă și viața e prea scurtă pentru a sta într-un singur loc.
Cum te simți ”printe nori”? Ai avut și zboruri cu peripeții?
Printre nori am avut multe experiențe frumoase cu oameni minunați din diferite colțuri ale lumii, dar și cu peripeții. Cea mai palpitantă a fost pe un zbor din Pakistan spre Arabia Saudită. La întoarcere (la decolare) niște păsări s-au izbit în motorul din aripa stângă a avionului și acesta s-a defectat. Respectiv avionul s-a întors la sol, fără a se crea panică printre pasagerii de la bord.
Am fost nevoiți să rămânem peste noapte în Pakistan, neștiind când ne vom întoarce. M-am îngrijorat un pic, deoarece a doua zi aveam zbor din Arabia Saudită spre Moldova, trebuia să ajung la nunta prietenei mele, pe care o cunosc deja de 13 ani. Așteptam nunta ei cu atâta bucurie, mai eram și domnișoară de onoare, deci nu aveam cum să lipsesc. Nu știam cum, dar eram convinsă că Dumnezeu va interveni, ca de fiecare dată și mă va ajuta să ajung la nuntă.
A doua zi m-am trezit cu speranța că vom opera zborul, dar am fost anunțati că mai stăm o noapte acolo. Mi-am păstrat calmul și am început să mă gândesc la soluții. Până la urmă mi-am schimbat zborul spre Moldova pentru ultima zi dinaintea nunții, nici în următoarea zi nu s-a reparat motorul, deoarece acolo nu aveau piesele și specialiștii care se ocupau de asta. Dar până la urmă s-a întâmplat așa cum am crezut, am plecat în Arabia Saudiă cu un alt avion al companiei noastre. M-am convins de atâtea ori că atunci când crezi în ceva, tot universul conlucrează de partea ta. Am ajuns, mi-am împachetat lucrurile și în aceeași zi am avut zbor spre Moldova – cu o zi inaintea marelui eveniment, care a fost de vis.
O perioadă ai locuit în Belgia, apoi te-ai mutat în Arabia Saudită. Cum a fost pentru tine aceastădiferență de cultură?
În Belgia am fost însoțitoare de bord pentru Ryanair un an și jumătate cu baza în Charleroi. La Ryainar am cunoscut-o pe Alina – un suflet minunat, o prietenă dragă la care țin mult. Apoi am muncit pentru British Midland Regional în Brussels, iar Alina s-a mutat în Anglia. Nu credeam că vom mai munci iar impreună, dar Dumnezeu lucrează atât de frumos cu oamenii – după doi ani în Belgia, am făcut o schimbare mai radicală, aplicând împreună cu Alina pentru un contract în Arabia Saudită și iar ne-am reunit. Câtă fericire am trăit atunci!
Am găsit o lume atât de diferită în Arabia Saudită, dar în același timp atât de asemănătoare: aceeași oameni cu aceleași nevoi, aspirații, emoții, trăiri…ca și noi.
Al Qarah Mountain
Ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut în Arabia Saudită? Cum și cât de repede te-ai adaptat?
În Arabia Saudită nu e ceea ce am găsit scris pe internet. Am rămas plăcut surprinsă de ceea ce am descoperit acolo: sunt oameni cu tradiții, cultură și o religie mai strictă la care se ține, dar acceptă și respectă diferența dintre ei și alții. Desigur așteaptă același lucru și din partea noastră și mi se pare normal să o facem, mai ales cei care aleg să meargă acolo. Eu personal nu am fost deranjată de restricțiile lor despre care se tot vorbește, am purtat abaya cu drag, chiar sunt foarte frumoase și feminine.
Arabia SaudităIstanbul, TurciaArabia Saudită
Interzicerea consumului de alcool nu m-a deranjat, deoarece nici în Europa nu consumam, decât foarte rar. La distracții, dansuri mergeam în Dubai sau Bahrain, care e la o ora distanță. Iar în Arabia Saudită se organizează evenimente unice în deșert la malul golfului Arabesc, în complexe pentru străinii veniți. În comunitatea ’Adventure Khobar’, am avut norocul să întâlnesc oameni minunați, alături de care am trăit clipe magice și vor rămâne în sufletul meu pentru totdeauna.
Dubai
Nu e ceva ce nu mi-a plăcut, la început eram decepționată că nu sunt cluburi, petreceri de dans, dar până la urmă am găsit în complexul Aramco, cursuri de dansuri latino cu Hassan. M-am adaptat din prima zi, asta mi se întâmplă oriunde aș merge.
Ce ai lua din cultura Arabiei Saudite și ai aduce la noi și invers?
Mi-a placut mult calmul cu care tratează lucrurile. Nu se grăbesc prin viață, nu forțează lucrurile, ceea ce e diferit la noi. Trăim cu o viteză exagerată și nu prea avem timp să ne bucurăm de viață, de bucuriile mici, de ploaia măruntă de vară, frunzele care cad toamna, de soarele sau vântul care ne mângâie fața. Ei știu să se bucure de aceste momente. Dar se zice că și la muncă sunt atât de relaxați și nu prea e bine pentru randament – nu știu ce să zic, e posibil, dar pe mine acest lucru nu m-a afectat în mod direct.
Contractul meu s-a încheiat mult mai devreme, a trebuit să revin acasă. Însă în această perioadă mi-am acordat mie mai multă atenție, am învățat să mă cunosc mai bine, să investesc în mine – în dezvoltarea personală și să profit de timpul liber.
De asemenea m-am reîndrăgostit de viața de la țară, pentru că înainte veneam acasă în fugă, pentru perioade scurte de timp și eram cu gândurile la treburile mele acolo unde urma să mă întorc. Deci, nu trăiam atât de intens momentele petrecute la țară. Acum, însă, fiind acasă pe o perioadă mai mare am început să savurez și să apreciez totul: natura din jur, verdeața, ciripitul păsărilor etc.
Care este motto-ul tau ?
Aici si Acum…..trăiesc prezentul la maximum și mă simt binecuvântată și recunoscătoare pentru tot ceea ce am și sunt. Aici si acum…și așa e toată viața mea, zi de zi, clipă de clipă, cu oamenii care fac parte din viața mea, acolo unde mă aflu pe moment. Desigur că am aspirații, dar nu îmi setez scopuri fixe și nu trăiesc cu gândul la ziua de mâine, viitorul nu e o garanție. Prezentul e tot ce contează.
Iți doresti și în continuare să activezi în domeniul avia sau ai vrea să faci altceva?
Ador aviația, oamenii din culturi diferite, norii spectaculoși care ne bucură ochii și sufletul, dar nu voi face asta tot restul vieții mele. Nu știu când și cum, dar simt că într-o zi voi rămâne la sol și voi face ceva legat de psihologie, stil și etichetă – cu oameni și pentru oameni minunați, care știu să aprecieze frumosul.
Ce sfaturi ai avea pentru cei care vor să ajungă însoțitori de bord?
Să fie ei înșiși și să facă cu entuziasm tot ceea ce vor să facă. Dacă nu simt asta, mai bine să își descopere adevărata pasiune, căci există pentru fiecare ceva pentru care s-a născut. E important să ne descoperim vocația.
R.MoldovaVeneția, ItaliaMadrid, SpaniaTenerife, Muntele RoșuParis, Moulin RougeBulgariaRomânia (Sfinxul din Bucegi)
Pandemia ne-a ținut în casă două luni. În perioada asta nu am ieșit nici măcar până la magazin. Am respectat starea de urgență cu mare strictețe. Poate dacă ar fi făcut la fel toată lumea, acum situația ar fi fost mult mai bună… Dar nu despre asta mi-am propus să scriu.
După mai bine de două luni de stat în casă, am făcut o escapadă de trei zile în natură. Am descoperit locuri noi și ne-am bucurat de iarba verde, de soare, de ploaie și de aer curat.
Escapada noastră a început sâmbătă, am încercat să ajungem la Peștera Urșilor – unul dintre obiectivele turistice din Munții Apuseni. Dar când am ajuns noi peștera era deja închisă, dacă ajungeam cu doar 7 minute mai devreme am fi putut să o vizităm. Nu ne-am întristat, eram conștienți că am putea ajunge mai târziu – după atâta sedentarism e mult mai greu să te organizezi, să faci drumeții și chiar să ieși din casă. Chiar dacă nu am avut norocul să vedem peștera, am admirat împrejurimile.
Totuși, făcând atâta drum (cam 3 ore de la Cluj) ne gândeam că ar fi bine să mergem undeva. Și am ales Cheile Ordâncușei, din Gârda de Sus, județul Alba. Cheile Ordâncușei este o arie protejată de interes național, o rezervație naturală în vecinătatea căreia se află mai multe obiective turistice și care are o lungime de 2,5 km.
Am mers foarte mult pe jos, aveam impresia că am ajuns undeva tare departe de oameni. Asta pentru că eram doar noi și natura, din când în când mai trecea câte o mașină. E un sentiment interesant și plăcut (în perioada asta) să te simți singur în natură. Fâcând o plimbare pe acolo vei vedea stânci – pereți calcaroși, ce găzduiesc multe grote (cică ar fi în jur de 70).
La câteva sute de metri de la intrare în Cheile Ordâncușei vei vedea Peștera Corobanalui Gârțău, care are o lățime de 38 m și o înălțime de aproximativ 14 m. Peștera seamănă cu un cuptor imens săpat în peretele stâncos (din păcate nu am făcut cine știe ce fotografii cu peștera).
Peștera e în partea stângă
În apropiere (dacă urci niște scări) găsești și Peștera Poarta lui Ionele – care e și adăpostul a mai multor specii de lilieci. Așa că eu vorbind tare, soțul mi-a șoptit să fac liniște, că aș putea trezi liliecii 😃 Peștera era la fel închisă, dar peisajul din jur te lasă mut (un loc fenomenal de frumos).
intrarea în peșteră
În drum spre casă, atunci când traversam munții cu mașina și eram la o altitudine destul de mare a trecut pe lângă noi un cerb și a fugit în pădure. A fost o senzație nouă și interesantă: înălțime, ceață, seara târziu și cerbul pe lângă noi – parcă eram într-un film. Doar că totul s-a produs repede și nu am apucat să imortalizez momentul.
Cea de-a doua zi de escapadă a fost mai ușoară pentru noi – nu ne-am simțit atât de obosiți ca în prima zi (ce-i drept în prima am făcut și kilometri mai mulți). Am vizitat Castelul Banffy, de la Bonțida situat la 31 km de Cluj. Tot acolo se organizează și festivalul Electric Casttle. Nu pot să spun că am rămas impresionați de peisaj, dar dacă vrei să stai puțin la iarbă verde în afara orașului, ar putea fi o opțiune. Atenție însă la drum (cel puțin acum nu era tare ok pentru mașină, o parte din drum nu era asfaltat).
Castelul Bánffy
De acolo ne-am pornit spre Cheile Turzii (unde mai fusesem deja), la fel e în apropiere de Cluj. Era destul de multă lume, dar mai mult pe la terasă și mai puțin prin chei. Peisajul de acolo e incredibil de frumos, sunt chei montane – pentru cei care vor să facă scurte drumeții printre stânci abrupte – ușor de traversat.
A treia zi ne-am deplasat ca și în prima – destul de departe de noi, cam 6 ore distanță dus-întors. De data asta am mers la Cascada Pișoaia (cunoscută și sub numele Cascada de la Vidra) – situată tot în Munții Apuseni, satul Nemești, comuna Vidra, jud Alba.
Aici erau destui oameni și am încercat maxim posibil să păstrăm distanța. Toți voiau să facă fotografii, așa că noi am așteptat cuminți și ne-am bucurat puțin de peisaj. Mi-a plăcut foarte mult sătucul în care se află cascada. Nu pare un sat izolat cum sunt altele în munți, dar în același timp casele au suficientă distanță între ele. Mi s-a părut o localitate tare senină și cu un peisaj minunat.
Nu departe de Cascada Pișoaia se află și Dealul cu Melci – cochilii de melci pietrificate de diferite forme și dimensiuni, însă neavând timp să îl vizităm am lăsat pe altă dată.
Cam așa a fost escapada noastră de 3 zile (dus-întors în fiecare zi acasă). Chiar ne-a energizat și ne-a scos din amorțeală.
Tot ce ne dorim (la fel cum își dorește întreaga lume) e să treacă pandemia complet, pentru a putea călători mai mult și în voie și pentru a descoperi locuri noi. Până atunci mai stăm cuminți pe acasă.
Ei bine, să vă povestesc despre o experiență de neuitat, într-un apartament situat în centrul istoric din Cluj, închiriat în 2018 – când am mers într-o deplasare de serviciu.
Aveam nevoie de un apartament pentru 3 zile, și cum check-in-ul se face abia la ora 14.00, ar fi trebuit în mod normal să stau în frig undeva sau în cel mai bun caz să găsesc o cafenea la 6.30 dimineața când ajungeam la Cluj – ceea ce e practic imposibil.
Așa că în ciuda faptului că mi-ar fi plăcut să optez pentru un alt apartament, am ales unul mai convenabil din acest punct de vedere – puteam să fac check-in-ul la ora 9.00.
Din fotografiile de pe site apartamentul părea frumos, aristocratic. Dar una mie mi se părea prea mare (avea un tavan extrem de înalt) și sincer mi-e cam frică mie de locuințele astea de acum 100 de ani – cam exagerez aici, da’ tot pe acolo.
Așadar, până la urmă am făcut rezervarea. Am urcat în autocar și a doua zi, pe la 6.30 eram deja în Cluj. Buuun, ce să fac eu până la 9.00?! M-am plimbat puțin prin centrul istoric, dar era noiembrie, cât puteam să mă plimb prin frig?! Pe la 7.15 am mers la Panemar – o patiserie, care era deschisă ca prin minune, unde m-am încălzit cu un ceai. Dar nici acolo nu mai puteam sta atât de mult, nu e cafenea totuși, chiar dacă sunt mese, în plus oamenii intră și ies mereu. Era ușor trecut de ora 8.00, dar cafenelele încă nu erau deschise, cel puțin nu alea din apropiere, așa că am mai făcut o plimbare, între timp s-a încălzit nițel și până la 9.00 iată-mă la adresa apartamentului.
zgribulită de frig
Cluj, noiembrie, ora 06.30 – rece și pustiu
Când am văzut intrarea, mi se părea că sunt într-un film din alea detectiv (când rezervi un apartament e bine de văzut și clădirea pe din afară – păcat că nu am făcut o fotografie). Era o construcție veche, cu schele pentru reparație în jur, apartamentul fiind într-o scară în care erau în total doar două apartamente, ușa de afară ce-i drept se închidea cu cheia. Sub scara blocului era un club de noapte, iar în bloc niște birouri ciudate (probabil pentru administratorii clubului). Apartamentul – la fel de impozant ca și în fotografii, dar arăta mult mai rău (la capitolul curățenie mai lăsa de dorit). Era într-un stil aristocratic într-adevăr, probabil cândva acolo fiind un birou ceva pentru juriști.
Cum intrai în apartament urcai direct niște scări, care duceau într-o bucătărie improvizată, apoi era livingul si apoi dormitorul. Baia era maaare, toate odăile aveau intrare una după alta. Peisajul de la geam era sumbru – într-o curte veche, înconjurată de o clădire la fel de veche. Mi-am luat cheia de la proprietar și primul lucru la care m-am gândit a fost un duș. Apoi am ieșit la o plimbare. Însuși faptul că mă știam singură în toată clădirea aia era înfricoșător, în plus seara lumina de pe scară se conecta automat, dar abia după câțiva pași buni.
Noaptea pentru mine a fost una albă, în primul rând cazanul făcea niște zgomote o dată la ceva timp, încât aveam impresia că cineva încearcă să îmi spargă ușa de la intrare. În al doilea rând se auzea muzica de la clubul din subsol (mai bine zis bubuitul), iar la fiecare oră aromatizatorul din cameră era programat să scoată câte un puf de parfum. Păi iată eu la fiecare oră mă și trezeam din cauza acestuia. Credeam că voi reuși să dorm măcar puțin dimineața, dar și aici ghinion, dormitorul avea un fel de geam deasupra patului (în tavan) – probabil puteai să vezi stelele de acolo, însă de fapt vedeai porumbeii dimineața, care făceau puțină gălăgie plimbându-se pe acolo.
Așa că într-un final noaptea mea a fost una de coșmar, poate abia două ore dacă am apucat să dorm, iar a doua zi aveam un eveniment important pentru care și venisem. Nu știu cum, dar am reușit ca prin minune să fiu energică toată ziua și să nu îmi fie practic deloc somn. Următoarea zi a fost una mai puțin înfricoșătoare, pentru că ajunsese și soțul meu la Cluj (știind că de una singură îmi este frică), iar apoi și niște prieteni cu care în week-end am mers la Sibiu. Și lor la fel ca și mie li s-au părut apartamentul frumos, dar ciudat (cu prea multe zgomote).
De atunci am înțeles o dată în plus că apartamentele aristocratice (cu tavan înalt) nu sunt de mine. Cu siguranță m-aș fi simțit mult mai bine în primul apartament, pe care mă gândisem să îl închiriez inițial (sau eventual dacă aș fi optat pentru hotel), dar probabil că nu aș fi avut acum ce povesti. Așa că orice experiență pe care o trăiești are un sens și te învață ceva.
”Nu are sens să angajezi oameni inteligenti, dupa care să le dai indicații ce să facă. Noi angajăm oameni care să ne spună nouă ce să facem.” Steve Jobs
Aceeași idee am auzit-o prima dată de la un angajator al meu. Fiind obișnuită la joburile precedente să cer mereu părerea șefului (neavând dreptul la decizie) am făcut același lucru în primele zile la noul meu job. Răspunsul a fost similar cu cel de mai sus și mi-am dat seama că sunt acolo unde trebuie să fiu (m-am simțit valorificată).
Pandemia ne-a dat tuturor planurile peste cap, multe contracte au fost amânate, unele chiar anulate. Dar pe de altă parte ne-a determinat să ne oprim din ritmul nebun pe care îl aveam, ne-a determinat să fim mult mai atenți la ceea ce nu eram până acum. E vorba de lucruri atât de simple, dar atât de minunate: acum la sigur mai multă lume admiră natura, observă pe zi ce trece cum înverzesc copacii și cu siguranță ne gândim mult mai mult la cei dragi (cu care uneori nici nu reușeam să vorbim până acum).
Pandemia a determinat oamenii să înțeleagă multe lucruri, pe care mai greu le-ar fi înțeles, cel puțin unii. Aici mă refer și în plan de business. Dacă până acum unii angajatori nu acceptau în ruptul capului angajați care să lucreze remote, iată că în plină pandemie nu au avut altă soluție. Probabil, după pandemie unele lucruri se vor schimba în acest sens.
Dacă e să analizăm, un job remote are și avantajele sale: compania are mai puține cheltuieli pe partea logistică, iar angajații se simt mai în largul lor acasă. Ideal, probabil ar fi ca multe companii să le ofere angajaților posibilitatea sa lucreze două zile pe săptămână acasă (acolo unde jobul permite lucrul la distanță). Două zile acasă și 3 la birou ar fi un echilibru perfect. În primul rând angajații ar fi mai odihniți (nu ar pierde timpul 5 zile pe săptămână să se trezească la 6.00-7.00, ca la 8.00 să iasă din casă și cu chiu cu vai la ora 9.05 să ajungă la serviciu).
Eu am avut un astfel de job, la un start-up, unde o dată pe săptămână aveam o zi remote și o puteam lua când voiam fiecare dintre noi. Să vedeți cu ce idei și energie reveneam la birou și asta pentru că acasă ești în largul tău; în primul rând dormi mai mult, poți lucra toată ziua în pijama, eviți oamenii nervoși din transport, nu faci pauze de cafea cu colegii și nu e nimeni care să îți distragă atenția, cu diferite istorii. Apoi când revii la birou, cu drag mergi la meeting, cu mare drag asculți istoriile colegilor.
Problema pe care o au multe companii este lipsa de încredere. Unii angajatori nu permit lucrul la distanță (chiar și acolo unde acesta e posibil), pentru că le e frică de faptul că nu se va respecta programul de muncă, cu alte cuvinte nu au încredere în angajații lor. Iar angajatul mereu va simți atunci când nu i se acordă suficientă încredere. Dacă persoana a trecut de perioada de probă (3 luni) angajatorul trebuie să îi ofere libertatea necesară. Adevărul e că oferindu-i această libertate, angajatul nu va lucra mai puțin, din contra se va dedica mai mult.
Nu știu dacă situația de după pandemie se va schimba în majoritatea companiilor, dar la sigur multe companii își vor revedea politica de funcționare eficientă și atitudinea față de angajați. Asta deoarece concurența va crește și mai mult. După o pauză de activitate pentru unii, oamenii nu doar că vor aplica la orice job disponibil, ci și companiile vor face Headhunting mai mult (vor căuta cei mai buni specialiști) – pentru a crește productivitatea business-ului.
Dacă ești angajator și știi deja că ți-ai ales cei mai buni angajați, atunci păstrează-i în companie. Cum? Simplu: oferă-le libertatea necesară (inclusiv în program), nu îi verifica mereu, nici măcar întârzierile dacă acestea nu influențează productivitatea. Oferă-le puterea de a lua decizii, posibilități de dezvoltare și certitudinea că îți pasă de ei.
p.s. Ah da și nu uita: ”Nu are sens să angajezi oameni inteligenti, după care să le dai indicații ce să facă Noi angajăm oameni care să ne spună nouă ce să facem”Steve Jobs.
Filmele pozitive au fost și vor rămâne mereu la modă. Mai ales în perioadele grele (cum ar fi cea în care suntem acum întreaga lume) ele ne ajută să ne păstrăm optimismul și ne fac să zâmbim. Apropo de zâmbet, acesta are o putere terapeutică, înlătură stresul prin eliminarea endorfinei (hormonul fericirii) și fortifică sistemul imunitar.
Astfel timp de o săptămână am decis să revăd filme pozitive mai vechi, dar taaare bune. A fost mai greu să mi le amintesc pe unele dintre ele (uitasem și numele actorilor iar unele nici măcar nu sunt atât de cunoscute; până la urmă, însă, tot răsfoind le-am găsit).
Așadar, iată o listă de filme relaxante, care la sigur te vor face să zâmbești sau cel puțin te vor ajuta să mai uiți de stres și să gândești pozitiv:
Jocul Iubirii (Play the Game) – un film de comedie/dragoste din 2009, cu un final total neașteptat. E genul de film care mereu te ține în suspans, dar care vine și cu un mesaj indirect și anume că dragostea nu are vârstă, iar sufletul poate fi mereu tânăr, indiferent de cifra din buletin.
Filmul urmărește povestea unui tânăr pe nume David, care pare a fi un Don Juan, dar care până la urmă este un băiat de treabă. Bunicul acestuia locuiește într-o comunitate de pensionari, iar David, observându-i dorința de a fi cu cineva, îl învață diferite trucuri pentru a cuceri o femeie. Curând apare și fata visurilor lui David, care își dă seama de personalitatea acestuia și îl lasă cu buza umflată. Până la urmă David învață de fapt de la bunicul său că uneori cel mai scurt drum către inima unei fete este să încetezi să te mai joci cu ea. Aici trailer-ul.
Prietenul prietenei mele (My Girlfriend’s Boyfriend) – o comedie romantică din 2010. Și acest film are un final neașteptat.
O tânără chelneriță îl întâlnește pe Ethan, un scriitor care încă nu a obținut succes. Odată, însă, ce o cunoaște pe Jesse acestuia îi vine inspirația pentru a scrie un roman și aici apare Troy (despre care o să vă întrebați dacă a fost real). Mai multe nu vă spun, mai bine urmăriți filmul. Cert e că scenariul e unul captivant și te surprinde atunci când deja parcă-parcă intuiești ce va urma…
Șase zile, șapte nopți(Six Days, Seven Nights) – un film de aventură și de comedie romantică din 1998. În rolurile principale joacă actorii Harrison Ford și Anne Heche.
Povestea filmului: o jurnalistă din New York, lucrează pentru o revistă de modă. Logodnicul ei organizează o vacanță de șase zile și șapte nopți într-un arhipelag tropical din Pacificul de Sud, cu intenția de a o cere de soție. Aici se întâlnesc cu un pilot de vârstă mijlocie, lipsit de griji, care trăiește o viață haotică cu prietena sa Angelica.
Așa se întâmplă că jurnalista trebuie să plece pentru o zi într-o localitate din apropiere, pentru a realiza un interviu, singurul mijloc de transport fiind avionul vechi al pilotului nesuferit. Avionul, însă, din cauza vremii neprielnice se prăbușește pe o insulă pustie. Aici cei doi se confruntă cu diverse pericole, dar în același timp descoperă ambii că se pot înțelege, relația lor transformându-se într-o poveste de dragoste.
27 rochii (27 dresses) sau ”De fiecare dată domnișoară de onoare” – comedie romantică din 2008.
După 27 de nunți la care a fost domnișoară de onoare (respectiv 27 de rochii), o tânără care adoră nunțile trebuie să fie încă o dată domnișoară de onoare, de data aceasta la nunta surorii. Singura problemă e că viitorul mire este bărbatul de care e îndrăgostită chiar ea de ceva timp (iar sora ei a apărut pe nepusă masă în viața lui și încă îl mai și minte că ar fi vegană, că îi plac animalele etc). Cine vor fi cei doi miri până la urmă?
Vedeți trailerul mai jos:
Love, Rosie – comedie și dragoste. Probabil cel mai nou film (2014,) din lista de aici. Subiectul: prietenia și dragostea (mesajul indirect fiind că orice prietenie prea strânsă mereu va fi însoțită și de sentimente, chiar dacă oamenii nu vor să accepte/recunoască asta).
Așadar Rosie și Alex sunt prieteni de la 5 ani. Când Rosie împlinește 18 ani (la ziua ei de naștere, după mai multă tequila) aceștia se sărută, dar a doua zi Rosie se simte groaznic din cauza asta și de aici viața îi trimite în direcții total diferite. În ciuda relațiilor dezastruoase ale fiecăruia dintre ei și a timpului (după 12 ani de prietenie) reușesc oare să rămână împreună?
Pentru cei iubitori de seriale, recomand:
Svatî (Сваты)– un serial rusesc de comedie, despre și pentru familie, o comedie de nota 10+, care te va face să uiți de absolut toate problemele și să râzi cu poftă de nu mai poți.
Serialul are ca personaje principale două cupluri de bunei, care mereu luptă pentru simpatia nepoatei Jenea, iar întâlnirile lor mereu se lasă cu peripeții.
Being Erica (În mintea Ericăi) – un alt serial (comedie), cu accent psihologic, pentru cei care vor să învețe cum să își schimbe viața.
Este povestea unei tinere de 32 de ani, care a dat greș cu toate planurile din adolescență – nici carieră de succes, nici bărbatul ideal nu a apărut și nici doi copii la care a visat mereu.
Într-o zi ajunge în spital, iar viața ei se schimbă odată ce îl cunoaște pe doctor Tom – și nu e vorba de o poveste de dragoste cu acesta – Tom e un terapeut care știe totul despre Erica și o provoacă să își schimbe viața. Astfel protagonista ”călătorește în timp” (figurat, deși în film pare real) pentru a-și rezolva diverse probleme din trecut.Serialul poate fi urmărit în Engleză. Series trailer
Pentru cei care în locul comediilor preferă filmele de acțiune/Thriller dar cu Happy-End, puteți urmări:
Jason Bourne – filmul are 5 părți (deci, nu vă veți plictisi). Povestea a apărut pentru prima dată în romanul Identitatea lui Bourne în anul 1980. Personajul principal este un fost agent CIA, care după o misiune eșuată supraviețuiește, dar își pierde memoria. Află mai târziu că serviciile secrete vor să îl lichideze, considerându-l ”periculos”. Astfel Jason încearcă să dea de capăt (să scoată adevărul la iveală despre un program secret al Forțelor Speciale, precum și interesul cuiva de a dezvolta acest program).
Expatriatul (Erased) – un film de acțiune din 2012.
Logan – un agent cercetător al CIA descoperă că este radiat din toate sistemele operaționale ale agenției la care lucra, biroul de cercetări din Bruxelles pare că nici nu a existat vreodată. El merge împreună cu fiica sa Amy – o adolescentă rebelă, la sediul central al companiei să înțeleagă ce s-a întâmplat. Dar se pare că cei de acolo prima dată aud că Logan a lucrat pentru ei. Acesta nu poate demonstra nimic, pentru că toate conversațiile din telefon, emailul, precum și transferurile bancare au fost șterse, iar viața lui și a fiicei sunt în pericol. Cum va ieși din toată această situație? Urmăriți filmul, este unul foarte captivant.
Darul lui Jonas (The Giver) este de fapt un film fantastic SF social dramatic (2014), însă acesta ne învață să apreciem lumea pe care o avem (cu toate neajunsurile ei). Filmul e despre o societate a viitorului, în care oamenii nu manifestă absolut nici o emoție. Lucrurile din jur sunt în alb-negru (la propriu, deoarece nici culorile nu le pot percepe) – totul fiind programat din generație în generație de ”Bătrânii comunității” (sub pretextul că oamenii atunci când au libertate, fac alegeri greșite). Povestea filmului este fascinantă, un băiat de 12 ani care a fost ales drept Receptor al amintirilor este ”ajutat” de către The Giver să înțeleagă faptul că lumea în care trăiește nu e deloc perfectă așa cum credea și urmează să schimbe lucrurile.
Ca și concluzie, filmele sunt un puternic instrument de motivare și educație, evoluând neîncetat. Până la urmă fiecare are gusturile sale în materie de filme, iar fiecare film își găsește publicul său. Important e să avem plăcerea de a ne uita la filme bune.
p.s. Dacă aveți nevoie de alte recomandări de filme sau de link-uri unde ați putea urmări filmele, nu ezitați să lăsați un comentariu.
Din fotografiile de pe site apartamentul părea frumos, aristocratic. Dar una mie mi se părea prea mare (avea un tavan extrem de înalt) și sincer mi-e cam frică mie de locuințele astea de acum 100 de ani – cam exagerez aici, da’ tot pe acolo.
Pandemia ne-a dat tuturor planurile peste cap, multe contracte au fost amânate, unele chiar anulate. Dar pe de altă parte ne-a determinat să ne oprim din ritmul nebun pe care îl aveam, ne-a determinat să fim mult mai atenți la ceea ce nu eram până acum. E vorba de lucruri atât de simple, dar atât de minunate: acum la sigur mai multă lume admiră natura, observă pe zi ce trece cum înverzesc copacii și cu siguranță ne gândim mult mai mult la cei dragi (
Jocul Iubirii (Play the Game) 
27 rochii (27 dresses) sau ”De fiecare dată domnișoară de onoare” – comedie romantică din 2008. 
Love, Rosie – comedie și dragoste. Probabil cel mai nou film (2014,) din lista de aici. Subiectul: prietenia și dragostea (mesajul indirect fiind că orice prietenie prea strânsă mereu va fi însoțită și de sentimente, chiar dacă oamenii nu vor să accepte/recunoască asta). 
CrisTinaGalbici 