Escapadă de trei zile după două luni de stat în casă

Pandemia ne-a ținut în casă două luni. În perioada asta nu am ieșit nici măcar până la magazin. Am respectat starea de urgență cu mare strictețe. Poate dacă ar fi făcut la fel toată lumea, acum situația ar fi fost mult mai bună… Dar nu despre asta mi-am propus să scriu.

După mai bine de două luni de stat în casă, am făcut o escapadă de trei zile în natură. Am descoperit locuri noi și ne-am bucurat de iarba verde, de soare, de ploaie și de aer curat.

Escapada noastră a început sâmbătă, am încercat să ajungem la Peștera Urșilor – unul dintre obiectivele turistice din Munții Apuseni. Dar când am ajuns noi peștera era deja închisă, dacă ajungeam cu doar 7 minute mai devreme am fi putut să o vizităm. Nu ne-am întristat, eram conștienți că am putea ajunge mai târziu – după atâta sedentarism e mult mai greu să te organizezi, să faci drumeții și chiar să ieși din casă. Chiar dacă nu am avut norocul să vedem peștera, am admirat împrejurimile.

Totuși, făcând atâta drum (cam 3 ore de la Cluj) ne gândeam că ar fi bine să mergem undeva. Și am ales Cheile Ordâncușei, din Gârda de Sus, județul Alba. Cheile Ordâncușei este o arie protejată de interes național, o rezervație naturală în vecinătatea căreia se află mai multe obiective turistice și care are o lungime de 2,5 km.

Am mers foarte mult pe jos, aveam impresia că am ajuns undeva tare departe de oameni. Asta pentru că eram doar noi și natura, din când în când mai trecea câte o mașină. E un sentiment interesant și plăcut (în perioada asta) să te simți singur în natură. Fâcând o plimbare pe acolo vei vedea stânci – pereți calcaroși, ce găzduiesc multe grote (cică ar fi în jur de 70).

La câteva sute de metri de la intrare în Cheile Ordâncușei vei vedea Peștera Corobana lui Gârțău, care are o lățime de 38 m și o înălțime de aproximativ 14 m. Peștera seamănă cu un cuptor imens săpat în peretele stâncos (din păcate nu am făcut cine știe ce fotografii cu peștera).

Peștera e în partea stângă

În apropiere (dacă urci niște scări) găsești și Peștera Poarta lui Ionele – care e și adăpostul a mai multor specii de lilieci. Așa că eu vorbind tare, soțul mi-a șoptit să fac liniște, că aș putea trezi liliecii 😃 Peștera era la fel închisă, dar peisajul din jur te lasă mut (un loc fenomenal de frumos).

intrarea în peșteră

În drum spre casă, atunci când traversam munții cu mașina și eram la o altitudine destul de mare a trecut pe lângă noi un cerb și a fugit în pădure. A fost o senzație nouă și interesantă: înălțime, ceață, seara târziu și cerbul pe lângă noi – parcă eram într-un film. Doar că totul s-a produs repede și nu am apucat să imortalizez momentul.

Cea de-a doua zi de escapadă a fost mai ușoară pentru noi – nu ne-am simțit atât de obosiți ca în prima zi (ce-i drept în prima am făcut și kilometri mai mulți). Am vizitat Castelul Banffy, de la Bonțida situat la 31 km de Cluj. Tot acolo se organizează și festivalul Electric Casttle. Nu pot să spun că am rămas impresionați de peisaj, dar dacă vrei să stai puțin la iarbă verde în afara orașului, ar putea fi o opțiune. Atenție însă la drum (cel puțin acum nu era tare ok pentru mașină, o parte din drum nu era asfaltat).

Castelul Bánffy

De acolo ne-am pornit spre Cheile Turzii (unde mai fusesem deja), la fel e în apropiere de Cluj. Era destul de multă lume, dar mai mult pe la terasă și mai puțin prin chei. Peisajul de acolo e incredibil de frumos, sunt chei montane – pentru cei care vor să facă scurte drumeții printre stânci abrupte – ușor de traversat.

A treia zi ne-am deplasat ca și în prima – destul de departe de noi, cam 6 ore distanță dus-întors. De data asta am mers la Cascada Pișoaia (cunoscută și sub numele Cascada de la Vidra) – situată tot în Munții Apuseni, satul Nemești, comuna Vidra, jud Alba.

Aici erau destui oameni și am încercat maxim posibil să păstrăm distanța. Toți voiau să facă fotografii, așa că noi am așteptat cuminți și ne-am bucurat puțin de peisaj. Mi-a plăcut foarte mult sătucul în care se află cascada. Nu pare un sat izolat cum sunt altele în munți, dar în același timp casele au suficientă distanță între ele. Mi s-a părut o localitate tare senină și cu un peisaj minunat.

Nu departe de Cascada Pișoaia se află și Dealul cu Melci – cochilii de melci pietrificate de diferite forme și dimensiuni, însă neavând timp să îl vizităm am lăsat pe altă dată.

Cam așa a fost escapada noastră de 3 zile (dus-întors în fiecare zi acasă). Chiar ne-a energizat și ne-a scos din amorțeală.

Tot ce ne dorim (la fel cum își dorește întreaga lume) e să treacă pandemia complet, pentru a putea călători mai mult și în voie și pentru a descoperi locuri noi. Până atunci mai stăm cuminți pe acasă.

Multă sănătate tuturor!